Jurisdictional conflict over administrative challenge to police officer's transfer to reserve: exclusion of military command acts under Law 29/1990

Competenţa. Anularea actului Ministerului de Interne de trecere în rezervă a unui subofiţer. Reintegrarea în funcţie și plata de despăgubiri

Acţiunea, cu obiectul arătat, este de competenţa instanţei de contencios administrativ, în raport cu dispoziţiile art.1 din Legea nr.29/1990.

Secţia civilă, decizia nr.2391 din 12 iunie 2002

Reclamantul A.V. a chemat în judecată Ministerul de Interne – ca reprezentant al Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Maramureș și Ministerul Finanţelor – ca reprezentant al Statului Român, solicitând: să se constate nulitatea absolută sau, după caz, nulitatea relativă a Ordinului nr.019 din 15 ianuarie 1995 al Comandantului Inspectoratului de Poliţie a Judeţului Maramureș, ordin prin care reclamantul a fost trecut în rezervă din funcţia de subofiţer de pază; să se dispună reintegrarea sa în funcţia și gradul avute anterior, să-i fie acordate drepturile bănești, reactualizate, iar primul pârât să fie obligat la plata sumei de 160 de milioane de lei despăgubiri reprezentând salariul neachitat pe perioada de la trecerea în rezervă și până la reintegrarea efectivă.

Tribunalul Satu Mare, prin sentinţa civilă nr.54/d/9 aprilie 2001, a admis excepţia de necompetenţă materială invocată de Inspectoratul Judeţean de Poliţie Maramureș și, în baza art.158 C.proc.civ., coroborat cu art.3 pct.1 din același cod și cu art.1 din Legea nr.29/1990, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Oradea – Secţia de contencios administrativ.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că este o cerere de contencios administrativ în condiţiile art.1 din Legea nr.29/1990 în raport, atât cu actul normativ existent la data emiterii ordinului de trecere în rezervă a reclamantului, respectiv Statutul Corpului Subofiţerilor aprobat prin HCM nr.1178 din 4 octombrie 1965, modificat prin HG nr.230 din 7 martie 1990, cât și în raport cu calitatea intimatului (autoritate publică judeţeană).

Curtea de Apel Oradea, prin sentinţa nr.178/CA din 10 septembrie 2001, a admis, la rândul său, excepţia de necompetenţă materială și a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Satu Mare.

Instanţa a reţinut că actul atacat fiind de comandament militar și exceptat de la contencios administrativ conform art.2 lit.b din Legea nr.29/1990, iar, pe de altă parte, cum obiectul litigiului privește drepturi bănești din desfășurarea raportului de muncă al reclamantului cu pârâtul, sunt aplicabile prevederile art.3 din Legea nr.168/1999 și competenţa materială aparţine tribunalului conform art.2 pct.1 lit.b/1 din Codul de procedură civilă.

Cauza a fost trimisă la Curtea Supremă de Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă, în legătură cu care se reţin următoarele:

Din dosar rezultă că prin Ordinul șefului Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Maramureș nr.019 din 15 ianuarie 1995 în conformitate cu art.37 lit.h din Statutul corpului subofiţerilor aprobat prin HCM nr.1178/1965 modificat prin HG nr.230/1990, plutonierul major A.V., subofiţer pază principal IV la Biroul pază și ordine Poliţia Municipiului Baia Mare, a fost trecut în rezervă.

Potrivit art.1 din Legea nr.29/1990 privind contenciosul administrativ, orice persoană fizică sau juridică dacă se consideră vătămată în drepturile sale, recunoscute de lege, printr-un act administrativ, se poate adresa instanţei judecătorești competente pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

În raport cu textul menţionat, ordinul emis de Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Maramureș, prin care reclamantul a fost trecut în rezervă, constituie un act administrativ ce intră sub incidenţa art.1 din Legea nr.29/1990.

Este adevărat că potrivit art.2 lit.b din lege nu pot fi atacate în justiţie actele de comandament cu caracter militar.

Dar, prin acte de comandament cu caracter militar se înţeleg actele emise de autorităţile militare competente care se referă la serviciul și îndatoririle militare și care cuprind ideea de ordine de comandă.

Așadar, orice alte acte emise de autorităţile militare care nu au legătură cu necesităţile propriu-zise ale acţiunii militare, pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ.

Cum în cauză petentul contestă ordinul prin care a fost trecut în rezervă, iar acest act nu constituie act de comandament militar în sensul celor precizate, rezultă că respectivul ordin nu este exceptat de la controlul instanţei de contencios administrativ.

Astfel fiind, în conformitate cu dispoziţiile art.22 alin.3 din Codul de procedură civilă, s-a stabilit în favoarea Curţii de Apel Oradea competenţa de soluţionare a pricinii la instanţa de contencios administrativ.