Restitution of state-expropriated property and admissibility of vindication despite prior compensation payment

Imobil preluat de stat fără titlu valabil, cu plata unei despăgubiri. Admisibilitatea acţiunii în revendicare

Imobilul preluat de stat în baza Decretului nr. 223/1974 poate fi restituit în natură fostului proprietar, chiar dacă acesta a primit, la data preluării o despăgubire.Restituirea despăgubirii primite,actualizată cu indicele de inflaţie se poate dispune în cazul în care se formulează cerere în acest sens.

Secţia civilă, decizia nr.1962 din 21 mai 2002

Prin sentinţa civilă nr.1026 din 24 octombrie 2000,Tribunalul București – Secţia a IV a civilă, a admis acţiunea principală formulată de reclamanta G.I.M. împotriva pârâţilor SC “H.N.” SA și C.G.M.B., pe care i-a obligat să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie apartamentul revendicat și a respins ca neîntemeiată cererea de intervenţie formulată de D. E.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că imobilul în litigiu a aparţinut reclamantei și că a fost nelegal preluat de stat în baza Decretului nr.223/1974.

Curtea de Apel București – Secţia a IV a civilă, prin decizia civilă nr.149 din 14 martie 2001, a respins ca nefondate apelurile formulate de pârât și intervenientă.

Recursurile declarate de pârâţi și intervenientă sunt nefondate.

Mai întâi, este neîntemeiată critica pârâtului S.C.”H.N.”S.A. privind lipsa calităţii procesuale active a reclamantei.

Astfel, potrivit art. 52 din Legea nr.4/1973 (în prezent abrogată), titlul de proprietate asupra locuinţei cumpărate în condiţiile acestei legi se dobândea având la bază autorizaţia de construcţie, contractul pentru construire sau vânzare, contractul de împrumut și procesul verbal de predare-preluare sau de dare în folosinţă, administraţiile financiare înregistrând dreptul de proprietate asupra locuinţei și eliberând actul care atesta titlu de proprietate.

Totodată, potrivit art.53 din aceeași lege, titlurile de proprietate se înscriau în registrele de transcripţiuni imobiliare.

În speţă, reclamanta a făcut dovada calităţii sale procesuale active cu titlul de proprietate nr.5350 din 3 ianuarie 1984, emis în condiţiile legii mai sus menţionate, titlu de proprietate care, de altfel, a și fost transcris în Registrul de transcripţiuni și inscripţiuni.

De asemenea, nu pot fi primite nici motivele de recurs ale pârâtului C.G.M.B. și ale intervenientei D.E. cu privire la legalitatea trecerii în proprietatea statului a imobilului în litigiu, în raport cu împrejurarea că reclamanta a primit o sumă de bani cu titlu de despăgubiri, cu respectarea dispoziţiile Decretului nr.223/1974.

Astfel, potrivit art.6 din Legea nr.213/1998, fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritorale și bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituţiei, a tratatelor internaţionale la care România era parte și a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat.

Bunurile preluate de stat fără titlu valabil pot fi revendicate de foștii proprietari sau de succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparaţie.

Instanţele judecătorești sunt competente să stabilească valabilitatea titlului.

Această reglementare pornește de la constatarea că, în lumina principiilor de drept, categoria de bunuri la care se referă articolul menţionat sunt în proprietatea statului, numai dacă aceste bunuri au fost dobândite cu respectarea condiţiilor enumerate în textul menţionat.

În caz contrar, în situaţia imobilelor preluate de stat fără respectarea Constituţiei, a tratatelor internaţionale la care România era parte și a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat, dreptul de proprietate al persoanei fizice nu a fost legal desfiinţat, iar statul nu a devenit proprietar.

În speţă, la data când imobilul revendicat a fost trecut în proprietatea statului în temeiul Decretului nr.223/1974, era în vigoare Constituţia din 1965, iar potrivit art.36, dreptul de proprietate personală era ocrotit. Mai mult, România ratificase Declaraţia Universală a Drepturilor Omului din 10 decembrie 1948, care, în art.17 alin.1 și 2, prevede că orice persoană are dreptul la proprietate, atât singur, cât și în asociere cu alţii și nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa.

Totodată, din interpretarea prevederilor art.480 Cod civil rezultă că proprietatea este dreptul unei persoane de a se folosi de un bun, de a-i culege fructele și de a dispune de el, iar potrivit art.481 din același cod, nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică și primind o dreaptă și prelabilă despăgubire.

Trecerea imobilului în proprietatea statului, prin Decretul nr.223/1974 s-a făcut cu încălcarea prevederilor legale menţionate, conferind caracter abuziv acestei măsuri, astfel că titlul statului nu poate fi considerat valabil.

Prin urmare, în mod corect, atât instanţa de fond, cât și instanţa de apel au considerat că acţiunea reclamantei se impune a fi admisă, neavând nici o relevanţă împrejurarea că reclamanta a primit o sumă de bani cu titlu de despăgubiri.

Totodată, susţinerea recurentei interveniente D.E. conform căreia imobilul nu poate fi restituit în natură decât condiţionat de rambursarea sumei, actualizată cu indicele inflaţiei, este deci nefondată în raport de legislaţia în vigoare, neexistând nici o dispoziţie legală expresă în acest sens.