Divisibility of co-owners' liability for third-party improvements: joint liability not presumed under Civil Code art. 1041

Obligaţia coproprietarilor unui imobil de plată a contravalorii îmbunătăţirilor efectuate de un terţ. Divizibilitate

Potrivit art. 1041 C.civ., obligaţia solidară nu se prezumă, ci trebuie să fie stipulată expres sau să rezulte din lege; de aceea obligaţia de plată a contravalorii îmbunătăţirilor efectuate de o persoană la un imobil aflat în coproprietate se divide între coproprietari în funcţie de cotele pe care aceștia le deţin.

Secţia civilă, decizia nr.1883 din 15 mai 2002

Prin sentinţa civilă nr.846 din 4 iulie 2000 Judecătoria Găești a admis acţiunea reclamantului D.G.S. iar pârâtul I.I. a fost obligat să-i restituie acestuia bunurile pretinse prin acţiune și să-i plătească suma de 21.471.910,87 lei reprezentând contravaloarea îmbunătăţirilor efectuate la construcţie.

Cu referire la pretenţia privind contravaloarea lucrărilor executate la construcţie a căror întindere a fost stabilită prin expertiza tehnică efectuată, în cauză, instanţa a considerat că reclamantul și-a valorificat acest drept de creanţă în termenul de prescripţie de 3 ani prevăzut de Decretul nr.167/1958, care începe să curgă de la data la care reclamantul a luat cunoștinţă de hotărârea judecătorească prin care pârâtul a fost recunoscut ca proprietar, hotărâre ce a devenit irevocabilă la 15 septembrie 1997 când s-a pronunţat decizia nr.2019 a Curţii de Apel Ploiești.

Sentinţa nr. 846/2000 a rămas definitivă prin decizia nr.17 din 10 ianuarie 2001 a Tribunalului Dâmboviţa, ca urmare a respingerii apelului formulat de pârât,și a devenit irevocabilă prin decizia nr.906 din 28 martie 2001 pronunţată de Curtea de Apel Ploiești, prin care s-a respins ca nefondat recursul declarat de pârât.

Recursul în anulare, întemeiat pe dispoziţiile art. 330 pct. 2 C.proc. civ., referitor la încălcarea esenţială a legii, este fondat.

Dreptul reclamantului de a pretinde plata contravalorii lucrărilor de îmbunătăţiri executate la construcţia morii, este un drept de creanţă supus prescripţiei extinctive de 3 ani prevăzut de art.3 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripţia extinctivă.

Momentul din care începe să curgă acest termen este acela în care reclamantul era în drept să pretindă contravaloarea îmbunătăţirilor aduse imobilului și care nu coincide cu anul executării lucrărilor și nici cu anul 1994 când acesta nu a mai folosit imobilul, ci cu data când proprietarul-pârât a fost pus în posesia morii, conform procesului verbal nr.330 din 28 ianuarie 1998 încheiat de executorul judecătoresc de la lângă Judecătoria Târgoviște, în executarea sentinţei civile nr.1302 din 24 aprilie 1996 a Judecătoriei Găești rămasă definitivă prin decizia nr.9031/1997 a Tribunalului Dâmboviţa și investită cu formula executorie.

Cum acţiunea reclamantului a fost introdusă la 9 noiembrie 1998, deci înăuntrul termenului general de prescripţie de 3 ani, pretenţia la plata contravalorii îmbunătăţirilor nu este prescrisă.

Sub aspectul obligării la plata întregii sume de 21.471.910,87 lei, reprezentând contravaloarea îmbunătăţirilor aduse imobilului morii, a pârâtului I.I. care deţine doar o cotă parte de ½ din dreptul de proprietate asupra acestui imobil, cealaltă parte aparţinând fratelui său, hotărârile pronunţate în cauză sunt nelegale.

Astfel, în cazul obligaţiilor cu pluralitate de subiecte – mai mulţi creditori sau mai mulţi debitori între care creanţa sau datoria se divide de plin drept - divizibilitatea drepturilor și obligaţiilor constituie regula.

Excepţia de la regula de drept comun a divizibilităţii o constituie obligaţiile solidare, în cazul cărora datoriile sau creanţele nu se mai divid între subiectele pasive sau active ale raportului juridic obligaţional.

Solidaritatea pasivă, ca excepţie de la regula divizibilităţii datoriei, izvorăște din voinţa părţilor ori din lege, deci nu se prezumă, ci trebuie stipulată expres.

Într-adevăr, art.1041 C.civ. prevede că „obligaţia solidară nu se prezumă, trebuie să fie stipulată expres; această regulă nu încetează decât numai când obligaţia solidară are loc de drept în virtutea legii”.

Cum, în speţă, solidaritatea obligaţiilor nu a fost expres prevăzută de părţi , în mod greșit instanţele au aplicat-o, încălcând principiul de drept al divizibilităţii obligaţiilor.

Faţă de considerentele menţionate, recursul în anulare se va admite, iar, în fond, sentinţa va fi schimbată în partea referitoare la cuantumul îmbunătăţirilor aduse construcţiei morii și care este de 10.735.596 lei, în funcţie de cota parte de ½ , iar nu de 21.471.910,87 lei cât s-a acordat de instanţe, cu încălcarea principiului divizibilităţii drepturilor și obligaţiilor.