Termination of parental rights: individual liability for grave neglect and exclusion of automatic extension to absent non-offending parent
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal (recurs) filed by the Child Protection Commission, thereby upholding the Court of Appeal’s decision that terminated the mother’s parental rights for abusive treatment while explicitly rejecting the extension of this sanction to the father. The dispute concerned a petition for the termination of both parents’ rights regarding a minor, where the first instance had dismissed the action entirely and the appellate court partially admitted it against the mother. The decisive legal basis is Article 109 of the Family Code, which establishes that parental termination is a sanction against a specific parent only when their own conduct endangers the child’s health or development; the court held that the father’s passive omission of visiting or contributing to expenses during the child’s institutionalization, and his lack of reaction to the mother’s abuse in his absence, did not constitute the grave negligence or abusive conduct required to justify the termination of his parental rights, particularly given that the child was subsequently living safely in his care.
Legislator headnote
AI generatedart.304 pct.9 C. proc. civ; Termination of parental rights: individual liability for grave neglect and exclusion of automatic extension to absent non-offending parent: Comisia pentru protecţia copilului a chemat în judecată pe A.M. și A.A., pentru a se dispune, în baza art.109 C.fam., decăderea lor din drepturile părintești cu privire la persoana și bunurile copilei lor, A.M.A., născută la 26 noiembrie 1996..
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Decădere din drepturile părintești
Faptul că unul dintre părinţi a săvîrșit fapte de natura celor prevăzute de art. 109 C.fam, care atrag decăderea din drepturile părintești, nu justifică extinderea acestei sancţiuni și asupra celuilalt părinte, dacă se dovește că faptele au fost săvârșite în absenţa acestui părinte, care, ulterior, s-a îngrijit de copil.
Decizia nr.1817 din l0 mai 2002
Comisia pentru protecţia copilului a chemat în judecată pe A.M. și A.A., pentru a se dispune, în baza art.109 C.fam., decăderea lor din drepturile părintești cu privire la persoana și bunurile copilei lor, A.M.A., născută la 26 noiembrie 1996..
Tribunalul București, secţia a III –a civilă, prin sentinţa nr. 478 din 3 mai 2001, a respins, ca nefondată, acţiunea.
Curtea de Apel București, secţia a IV-a civilă, prin decizia nr. 575 din 28 noiembrie 2001, a admis apelul reclamantului și ,schimbând în parte sentinţa, a admis în parte acţiunea și a pronunţat decăderea din drepturile părintești , ca mamă, a pârâtei A.M. pentru rele tratamente aplicate copilei.
Împotriva acestei decizii Comisia pentru protecţia copilului a sectorului 5 a declarat recurs, bazat pe motivul de casare prevăzut de art.304 pct.9 C. proc. civ, în dezvoltarea căruia a arătat, în esenţă, că instanţa, respingând acţiunea faţă de pârâtul A.A., a încălcat dispoziţiile art.109 C.fam., deoarece nu a ţinut seama că pârâtul, cunoscând relele tratamente aplicate minorei de către mamă, nu a luat măsuri pentru încetarea lor. Totodată, pe durata internării minorei într-un centru de plasament, nu a vizitat-o și nu a contribuit la cheltuielile reclamate de întreţinerea sa.
Recursul este nefondat.
Potrivit art.109 alin l C.fam., dacă sănătatea sau dezvoltarea fizică a copilului este primejduită prin felul de exercitare a drepturilor părintești, prin purtarea abuzivă sau prin neglijenţă gravă în îndeplinirea îndatoririlor de părinte, instanţa judecătorească, la cererea autorităţii tutelare, va pronunţa decăderea părintelui din drepturile părintești.
Rezultă că decăderea se poate lua împotriva părintelui numai pentru greșeli de o anumită gravitate în exercitarea drepturilor ori neîndeplinirea îndatoririlor părintești cu privire la persoana copilului.
În speţă, așa după cum rezultă din probele dosarului, faptele mamei (relele tratamente) au fost săvârșite în absenţa pârâtului, iar dovada neplăţii întreţinerii n-a fost făcută. Nu mai puţin, atitudinea pârâtului pe timpul internării copilului nu poate fi culpabilă pentru a justifica decăderea. Acest lucru, cu atât mai mult cu cât din 24 iulie 2001, minora a fost externată, locuiește la tatăl ei și se află în grija acestuia, nefiind semnalate aspecte de natură să-i pună în primejdie sănătatea sau dezvoltarea, în sensul art.109 alin.1 C.fam.