Boat-capsize disappearance qualifies for direct judicial death declaration, High Court reinstates first-instance ruling.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice reversed the appellate decision and reinstated the first-instance judgment, thereby upholding the judicial declaration of death of the missing individual as of 28 October 1998, with the petitioner prevailing. The case concerned an action seeking a judicial declaration of presumed death after the individual disappeared when his boat capsized in the Danube on that date; the lower appellate court had rejected the claim on the ground that a prior judicial declaration of disappearance was a mandatory prerequisite, from which fewer than four years had elapsed. The High Court held that Article 16(3) of Decree No. 31/1954 contains only an illustrative, not exhaustive, enumeration of circumstances justifying a presumption of death, so that death may be declared directly in other similar circumstances—such as a boating accident—without requiring the prior disappearance procedure, provided less than one year has passed since the event; the evidence confirmed the drowning and fruitless searches, satisfying the statutory presumption.
Legislator headnote
AI generatedart.304 pct.9 C.proc.civ; Boat-capsize disappearance qualifies for direct judicial death declaration, High Court reinstates first-instance ruling: Pe baza probelor administrate Tribunalul Tulcea, secţia civilă a pronunţat sentinţa civilă nr.21 din 18 ianuarie 2001, prin care a admis cererea și potrivit art.16 alin.3 din Decretul nr.31/1954 a declarat judecătorește moartea lui R.N., la data de 28 octombrie 1998.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Declarare judecătorească a morţii. Condiţii
Art. 16 alin. 3 din Decretul nr. 31/1954 cuprinde doar o enumerare exemplificativă a împrejurărilor care pot conduce la declararea judecătorească a morţii, astfel încât aceasta poate fi pronunţată și în cazul altor împrejurări asemănătoare care îndreptăţesc a se presupune decesul, fără a mai fi necesară parcurgerea procedurii prealabile a declarării judecăorești a dispariţiei.
Secţia civilă, decizia nr.1396 din 5 aprilie 2002
R.U. s-a adresat la 9 mai 2000 Tribunalului Tulcea cu acţiune pentru declararea judecătorească a morţii prezumate a lui R.N., născut la 11 octombrie 1940, dispărut la data de 28 octombrie 1998.
În motivarea cererii, încadrată în drept în dispoziţiile art.16 alin.3 din Decretul nr.31/1954 și art.40 din Decretul nr.32/1954, petentul a arătat că în ziua de 28 octombrie 1998, în timp ce R.N. traversa Dunărea cu barca, aceasta s-a răsturnat, astfel încât nu a mai fost găsit, în pofida căutărilor efectuate.
În speţă s-a dispus culegerea de informaţii de la organele de poliţie, au fost audiaţi martori ai accidentului.
Pe baza probelor administrate Tribunalul Tulcea, secţia civilă a pronunţat sentinţa civilă nr.21 din 18 ianuarie 2001, prin care a admis cererea și potrivit art.16 alin.3 din Decretul nr.31/1954 a declarat judecătorește moartea lui R.N., la data de 28 octombrie 1998.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea a declarat apel împotriva sentinţei, apel admis prin decizia civilă nr.242 din 24 septembrie 2001 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă.
În motivarea deciziei Curtea de Apel Constanţa a reţinut, în esenţă, că, pentru declararea morţii ar fi trebuit în prealabil să existe o hotărâre judecătorească de declarare a dispariţiei, de la a cărei dată au trecut mai puţin de 4 ani.
Împotriva acestei decizii în termen legal a declarat recurs petentul R.V. care a reproșat instanţei greșita aplicare a legii, respectiv a art.16 alin.3 din Decretul nr.31/1954, care, în opinia reclamantului, nu conţine o enumerare limitativă, ci exemplificativă a împrejurărilor care pot conduce la declararea judecătorească a morţii.
Recursul este fondat și va fi admis pentru motivul de casare prevăzut de art.304 pct.9 C.proc.civ., în sensul următoarelor considerente.
Potrivit art.16 alin.3 din Decretul nr.31/1954 privitor la persoanele fizice și persoanele juridice, cel dispărut în cursul unor fapte de război, într-un accident de cale ferată, într-un naufragiu sau într-o altă împrejurare asemănătoare care îndreptăţește a se presupune decesul, poate fi declarat mort, fără a se mai declara în prealabil dispariţia sa, dacă a trecut mai puţin de un an de la data împrejurării în care a avut loc dispariţia.
În speţă, pe baza amplului material probator administrat, corect prima instanţă a declarat moartea prezumată a lui R.N., fratele petentului.
Astfel, este necontestat că la data de 28 octombrie 1998 în jurul orei 13, R.N., în stare de ebrietate fiind, s-a urcat în barca condusă de martorul D.G. și, dezechilibrându-se, a produs răsturnarea ambarcaţiunii în Dunăre.
Martorul a fost salvat de câţiva săteni, dar R.N. s-a scufundat și, în ciuda căutărilor, nu a mai fost găsit.
Ca atare, există suficiente elemente care îndreptăţesc aplicarea prezumţiei morţii, în sensul art.16 alin.3 din Decretul nr.31/1954.