NGO intervention standing in human rights discrimination cases vs. general procedural appeals under O.G. 137/2000
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the defendant's appeal, quashed the Court of Appeal's decision for failure to include required reasoning, and remanded the case for retrial of both appeals, while simultaneously rejecting the intervention application filed by a non-governmental organization. The dispute concerned the validity of a 1993 real estate purchase agreement, where the first instance annulled the contract and dismissed the plaintiff's claim, but the Court of Appeal reversed this by granting the plaintiff damages and canceling the defendant's appeal due to non-payment of judicial fees. The definitive legal basis for the intervention's rejection was Articles 21 and 22 of Government Emergency Ordinance No. 137/2000, which limit the active procedural standing of human rights NGOs to cases specifically discussing discrimination under Article 21, whereas the NGO's arguments focused on trial conduct and evidentiary analysis; the quashing of the appellate decision relied on Article 304, paragraph 7 of the Code of Criminal Procedure, which mandates that judgments must contain the motives supporting them.
Legislator headnote
AI generatedart.304 pct.7 C.proc.pen; NGO intervention standing in human rights discrimination cases vs. general procedural appeals under O.G. 137/2000: Astfel, din examinarea coroborată a dispoziţiilor art.21 și art.22 din O.G. nr.137/2000, se constată că organizaţiile neguvernamentale, care au ca scop protecţia drepturilor omului, pot avea calitate procesuală activă în cazul în care discriminarea se discută într-o judecată, ce se poartă în condiţiile art.21 din acest act normativ, ceea ce nu e cazul în speţă, întrucât, din cuprinsul cererii de intervenţie formulate, se constată că se fac referiri stricte la modul cum a fost soluţionată cauza, la probatoriul administrat și felul în care a fost analizat de către instanţă.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Recurs. Cerere de intervenţie formulată de o organizaţie neguvernamentală, în baza O.G. nr. 137/2000
Potrivit art.21 și art.22 din O.G. nr. 137/2000, organizaţiile neguvernamentale, care au ca scop protecţia drepturilor omului, pot avea calitate procesuală activă numai în cazul în care discriminarea se discută într-o judecată ce se desfășoară în condiţiile art.21 din acest act normativ.
Secţia civilă, decizia nr.1328 din 2 aprilie 2002
Rejudecând cauza, Tribunalul Hunedoara, prin sentinţa nr.24 din 11 februarie 2000, a respins acţiunea reclamantului, a admis cererea reconvenţională formulată de pârât și a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 15 iulie 1993 cu privire la un imobil din comuna Geoagiu.
Împotriva acestei sentinţe, atât reclamantul, cât și pârâtul au formulat apel.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia nr.169/A din 14 noiembrie 2000, a admis apelul reclamantului, a schimbat în parte sentinţa, în sensul că a admis acţiunea reclamantului, l-a obligat pe pârât să-i plătească acestuia suma de 11.843 USD sau echivalentul în lei la data executării și a menţinut sechestrul asigurator aplicat prin încheierea din 10 septembrie 1996.
Totodată, apelul pârâtului a fost anulat ca netimbrat.
În contra acestei ultime hotărâri, pârâtul a declarat recurs.
În recurs, a formulat cerere de intervenţie în interesul pârâtului Organizaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului, invocând dispoziţiile O.G. nr.137/2000.
Referitor la cererea formulată de Organizaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului, Curtea apreciază că această organizaţie nu are calitate procesuală activă și, în consecinţă, nu poate formula cerere de intervenţie în cauză.
Astfel, din examinarea coroborată a dispoziţiilor art.21 și art.22 din O.G. nr.137/2000, se constată că organizaţiile neguvernamentale, care au ca scop protecţia drepturilor omului, pot avea calitate procesuală activă în cazul în care discriminarea se discută într-o judecată, ce se poartă în condiţiile art.21 din acest act normativ, ceea ce nu e cazul în speţă, întrucât, din cuprinsul cererii de intervenţie formulate, se constată că se fac referiri stricte la modul cum a fost soluţionată cauza, la probatoriul administrat și felul în care a fost analizat de către instanţă.
Faţă de cele de mai sus, cererea de intervenţie va fi respinsă în principiu.
Recursul declarat de pârâtul M.V. urmează a fi admis, în temeiul considerentelor ce succed.
Potrivit prevederilor art.304 pct.7 C.proc.pen., casarea unei hotărâri se poate face atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
Din examinarea conţinutului deciziei pronunţate în apel, se constată că hotărârea de anulare ca netimbrat a apelului pârâtului M.V. nu a fost deloc motivată de instanţă, în considerentele deciziei neregăsindu-se nici o referire la acest aspect.
Ca atare, se impune casarea deciziei Curţii de Apel Alba Iulia, și, pe cale de consecinţă, trimiterea cauzei, pentru ca instanţa să rejudece ambele apeluri.