Jurisdictional competence for challenging budgetary claim enforcement titles under special administrative procedures versus general civil jurisdiction

Conflict de competenţă. Competenţa de soluţionare a contestaţiilor împotriva titlurilor executorii ce constată creanţe bugetare

Conform art.76 alin. 2 și 3 din O.G. nr.11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, contestaţia se introduce la instanţa judecătorească competentă potrivit Codului de procedură civilă, dacă, pentru contestarea titlului executor, nu există o procedură specială, astfel cum a fost procedura prevăzută de Legea nr. 105/1997, înlocuită , în prezent, de O.G. nr. 13/2001.

Secţia civilă, decizia nr.1222 din 22 martie 2002

Prin sentinţa civilă nr.2192 din 6 aprilie 2001, Judecătoria Bacău a respins excepţia tardivităţii introducerii contestaţiei, a admis contestaţia la executare și a anulat formele de executare silită pornită de intimată în baza titlului executoriu nr.20481 din 6 noiembrie 2000 (somaţia și titlul executoriu).

Apelul declarat împotriva sentinţei de către D.G.F.P.C.F.S. Bacău a fost admis de Tribunalul Bacău, care, prin decizia civilă nr.1867 din 9 octombrie 2001, a anulat sentinţa nr.2192 din 6 aprilie 2001, și a trimis cauza spre soluţionare Ministerului Finanţelor.

Pentru aceasta, analizându-se, ca motiv de ordine publică, pus în discuţia părţilor, competenţa primei instanţe, în raport cu prevederile Legii nr.105/1997 și ale O.U.G. nr.13/2001, s-a reţinut că aceasta a soluţionat contestaţia formulată împotriva titlului executoriu, deși potrivit Legii nr.105/1997, în vigoare la data introducerii contestaţiei, exista o procedură administrativă specială pentru aceasta.

În plus, cum suma în discuţie reprezintă o creanţă bugetară, potrivit Legii nr.105/1997 și O.U.G nr.13/2001, competenţa de soluţionare a contestaţiei nu aparţine instanţei sesizate, ci Ministerului Finanţelor Publice.

Prin decizia civilă nr.1936 din 12 noiembrie 2001, Curtea de Apel Bacău, în esenţă pentru aceleași considerente, a respins recursul declarat de contestatoare.

Investit cu soluţionarea contestaţiei, Ministerul Finanţelor Publice – Direcţia Generală de soluţionare a contestaţiilor și-a declinat competenţa în favoarea instanţelor judecătorești, reţinând incidenţa prevederilor art.76 din O.G nr.11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, potrivit cărora contestaţia se introduce la instanţa judecătorească.

Pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă astfel ivit, Ministerul Finanţelor Publice a înaintat dosarul Curţii Supreme de Justiţie, în temeiul prevederilor art.21 și art.22 alin.4 C.proc.civ.

În rezolvarea conflictului sunt de reţinut următoarele:

Intimata D.G.F.P.Bacău a susţinut, în principal, că suma considerată debit reprezintă credite garantate de Ministerul Finanţelor Publice și că, astfel, acest credit are caracterul unei creanţe bugetare. În atare situaţie, potrivit și Legii nr.91/1993 privind datoria publică, beneficiara împrumutului, fosta C.C.P., implicit S.C. „R.” S.A. Onești, are obligaţia restituirii sumei către Ministerul Finanţelor Publice, aceasta și datorită faptului că O.U.G. nr.249/2000, deși intrată în vigoare, nu poate fi aplicată în lipsa Normelor Metodologice.

Este adevărat că,potrivit art.76 alin.3 din Ordonanţa nr.11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, contestaţia se introduce la instanţa judecătorească competentă potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă.

În conformitate însă cu prevederile alin.2 ale aceluiași text, contestaţia împotriva titlului executoriu poate fi făcută în aceleași condiţii, dacă pentru contestarea lui, printre altele, nu există o procedură specială care să prevadă posibilitatea ca o instanţă competentă să se pronunţe asupra acestuia.

Sub acest aspect, la data soluţionării contestaţiei era aplicabilă Legea nr.105/1997, care, în art.1, prevedea modalitatea și procedura soluţionării unor asemenea cereri, ca și căi administrative de atac, pentru diminuarea sau anularea, după caz, a impozitelor, taxelor, contribuţiilor la fondurile speciale ori a altor sume constatate și aplicate de organele Ministerului Finanţelor.

Dispoziţiile de mai sus au fost preluate integral, în aceeași formulare, de O.U.G. nr.13/2001, care a stabilit o nouă procedură administrativă inclusiv pentru cauzele aflate în curs de soluţionare în temeiul Legii nr.105/1997.

Or, în speţă, astfel cum rezultă din actele și lucrările dosarului, debitul este considerat creanţă bugetară, iar titlul executor emis este considerat a fi în legătură cu O.U.G. nr.249/2000 și Legea datoriei publice nr. 81/1999.

Ca atare, contestaţia este îndreptată împotriva unui titlu executoriu, creanţa pretins datorată fiind în legătură cu „fonduri speciale”, respectiv Fondul Special pentru produse petroliere constituit și utilizat pentru acoperirea integrală a obligaţiilor de plată aferente fostei Companii Române de Petrol, conform prevederilor O.U.G. nr.249/2000.

Așa fiind, devin aplicabile dispoziţiile O.U.G. nr.13/2001, conform cărora, ţinând seama și de cuantumul sumei datorate, competenţa de soluţionare a contestaţiei în această fază revine Ministerului Finanţelor Publice.