Interdiction petitions as reconventional claims: requirement of mandatory pre-litigation procedural phases under Decree 32/1954
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the husband's appeal, upholding the lower courts' rejection of both the wife's petition for his interdiction and his reconventional petition for her interdiction, leaving the original first-instance judgment in force. The dispute concerned reciprocal petitions for interdiction and curatorship between spouses in divorce proceedings, with the husband arguing that filing a counter-petition for the wife's interdiction as a reconventional claim was procedurally valid. The decisive legal basis was the requirement that interdiction petitions follow a mandatory two-phase procedure (non-contentious investigation by the prosecutor and experts, followed by a contentious phase) under Decree No. 32/1954, meaning such a claim lacks the independent procedural character required to qualify as a reconventional claim under Articles 119(1) and (2) of the Code of Civil Procedure; consequently, the husband's petition was correctly rejected because it bypassed the compulsory preliminary administrative and medical investigation stages and failed to meet the substantive criteria for mental incapacity under Article 142 of the Family Code.
Legislator headnote
AI generatedInterdiction petitions as reconventional claims: requirement of mandatory pre-litigation procedural phases under Decree 32/1954: S-a reţinut că cei doi soţi sunt în proces de divorţ și, pentru punerea sub interdicţie, se învinuiesc reciproc, în sensul că fiecare ar suferi de schizofrenie paranoică. Or, potrivit dispoziţiilor art.142 alin.1 C.fam., punerea sub interdicţie se poate dispune, pe cale judecătorească, numai împotriva persoanelor fizice care nu au discernământul pentru a se îngriji de interesele lor, din cauza alienaţiei mintale, ori debilităţii mintale, împrejurare care nu rezultă din materialul probator administrat.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Procedura punerii sub interdicţie. Cerere reconvenţională
Cererea prin care pârâtul, faţă de care s-a solicitat punerea sub interedicţie, solicită, la rândul lui, punerea sub interdicţie a reclamantului, nu îndeplinește condiţiile unei cereri reconvenţionale, în sensul art. 119 alin. 1și 2 C.proc. civ., nefiind parcursă procedura prealabilă, prevăzută de art. 30 și urm. din Decretul nr. 32/1954.
Secţia civilă, decizia nr.1098 din 15 martie 2002
Reclamanta M.D. a chemat în judecată pe soţul său M.L.P., solicitând punerea acestuia sub interdicţie și numirea unui curator.
Prin cerere reconvenţională, formulată în cauză, pârâtul a solicitat respingerea cererii principale și punerea reclamantei sub interdicţie, susţinând că, fiind suferindă de schizofrenie paranoică, este necesară internarea acesteia într-un institut de specialitate.
Tribunalul Caraș-Severin, prin sentinţa civilă nr.151 din 20 februarie 2001, a respins atât cererea formulată de reclamantă, cât și acţiunea reconvenţională.
S-a reţinut că cei doi soţi sunt în proces de divorţ și, pentru punerea sub interdicţie, se învinuiesc reciproc, în sensul că fiecare ar suferi de schizofrenie paranoică. Or, potrivit dispoziţiilor art.142 alin.1 C.fam., punerea sub interdicţie se poate dispune, pe cale judecătorească, numai împotriva persoanelor fizice care nu au discernământul pentru a se îngriji de interesele lor, din cauza alienaţiei mintale, ori debilităţii mintale, împrejurare care nu rezultă din materialul probator administrat.
Prin decizia civilă nr.81 din 7 iunie 2001, Curtea de Apel Timișoara a respins apelul declarat de pârâtul M.L.P.
Recursul formulat de pârâtul-reclamant nu este întemeiat.
Recurentul a formulat cererea sa de punere sub interdicţie, ca cerere reconvenţională, în faţa primei instanţe, în faza de judecată a cererii formulate de reclamanta M.D., cerere care parcursese în prealabil faza obligatorie, prevăzută de art.30 din Decretul nr.32/1954.
Potrivit acestei dispoziţii legale, o asemenea cerere, cu un astfel de obiect, trebuie înaintată procurorului care dispune efectuarea cercetărilor ce va socoti necesare, va lua și părerea unei comisii de medici specialiști, iar dacă cel a cărui punere sub interdicţie este cerută se găsește internat într-o instituţie sanitară, va lua și părerea medicului sub supravegherea căruia se află.
O astfel de cerere are deci un caracter independent,pentru a cărei soluţionare este necesar a se parcurge cele două faze: necontradictorie și,respectiv, contradictorie, inclusiv în ceea ce privește administrarea probelor potrivit art.30, 32 și urm. din Decretul nr.32/1954, ceea ce nu s-a întâmplat cu cererea reconvenţională a pârâtului-reclamant .
Prin urmare, în speţă, cererea formulată de recurentul-pârât nu întrunește, ca cerere reconvenţională, condiţiile prevăzute de art.119 alin.1 și 2 C.proc.civ., pentru a putea fi considerată astfel, motiv pentru care, faţă de poziţia părţii care nu s-a prezentat niciodată în instanţă, a fost posibilă, în mod corect, respingerea ei, reţinându-se sub aspect probatoriu neîntrunirea cerinţelor prevăzute de art.142 C.fam.