Judicial partition of community property during marriage without specific petition in property recovery action

Recurs în anulare. Încălcarea esenţială a legii prin acordarea de către instanţe a ceea ce nu s-a solicitat

Este nelegală hotărârea prin care, în cadrul unei acţiuni în revendicarea unui bun comun formulată de soţi împotriva unui terţ dobânditor, instanţa procedează la o impărţeală a bunului în timpul căsătoriei, fără să fi fost investită în acest sens.

Secţia civilă, decizia nr. 725 din 22 februarie

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare împotriva sentinţei civile nr.6609 din 3 martie 2000 a Judecătoriei Sectorului 3, a deciziei nr.2713/A din 3 octombrie 2000 a Tribunalului București, secţia a IV – a civilă și a deciziei nr.876 din 28 martie 2001 a Curţii de Apel București, secţia a III – a civilă, considerând potrivit prevederilor art.330 pct.2 Cod procedură civilă că hotărârile judecătorești menţionate au fost date cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greșită a cauzei pe fond.

În motivarea recursului în anulare, s-a arătat că numiţii C.M. și M.C. au chemat în judecată pe pârâtul M.I., pentru a fi obligat să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie apartamentul, solicitând totodată și evacuarea acestuia din imobil.

În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că în calitate de soţi sunt coproprietarii apartamentului în litigiu, conform unui contract de construire din anul 1978 și că pe calea unui comandament, apartamentul a fost adjudecat pentru o datorie a reclamantei C.M. faţă de Asociaţia de Locatari în favoarea pârâtului M.I.. În consecinţă, reclamanţii au solicitat ca instanţa să procedeze la compararea celor două titluri.

Prin sentinţa civilă nr.6609/3 mai 2000, Judecătoria Sector 3 București a respins acţiunea ca neîntemeiată, cu motivarea că, urmare Ordonanţei de adjudecare din 16 noiembrie 1999 definitivă și irevocabilă, prin care s-a adjudecat apartamentul în favoarea pârâtului, soţii reclamanţi au pierdut dreptul de proprietate asupra bunului revendicat.

Apelul declarat de reclamanţi împotriva acestei sentinţe a fost admis prin decizia nr.2713/A din 3 octombrie 2000 a Tribunalului București, secţia a IV – a civilă; sentinţa a fost schimbată în totalitate, acţiunea în revendicare fiind admisă.

Pârâtul M.I. a declarat recurs împotriva acestei decizii, care a fost admis prin decizia nr.876 din 28 martie 2001 a Curţii de Apel București, secţia a III – a civilă. Au fost casate ambele hotărâri și pe fond s-a admis acţiunea numai în ceea ce-l privește pe reclamantul C.M., obligând pârâtul să-i lase acestuia în deplină proprietate și posesie ½ din apartamentul în litigiu, cu motivarea că bunul fiind dobândit de soţi în timpul căsătoriei este un bun comun și în conformitate cu art.30 C.fam., C.M. deţine cota de ½ din apartament.

În motivarea recursului în anulare s-a arătat că aceste hotărâri au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii ceea ce a determinat o soluţionare greșită a cauzei în fond deoarece curtea de apel s-a pronunţat direct în recurs asupra unei cereri de partaj cu care nu fusese investită.

Recursul în anulare este întemeiat.

Curtea de Apel București, admiţând în parte acţiunea în revendicare și constatând că reclamantul C.M. are o cotă de ½ din apartament, a procedat la un partaj judiciar de bunuri comune în timpul căsătoriei, fără să fi fost investită cu o asemenea cerere, care nu putea fi soluţionată direct în recurs, fără să fie în discuţia părţilor și fără a se administra probe.

Împărţirea bunurilor comune ale soţilor în timpul căsătoriei se poate face numai în mod excepţional și pentru unul din următoarele cazuri: a). la cererea oricăruia dintre soţi pentru motive temeinice; b). la cererea creditorilor personali ai oricăruia dintre soţi; c). în cazul confiscării averii unuia dintre soţi.

Așa cum rezultă din petitul acţiunii, instanţele au fost investite să soluţioneze o acţiune în revendicare, fără ca măcar, pe cale incidentă, vreuna dintre părţi să solicite partajarea bunurilor comune ale soţilor C. astfel încât, instanţa de recurs s-a pronunţat acordând ceea ce nu s-a solicitat. În acest mod instanţa a îngrădit posibilitatea părţilor de a-și formula apărări și de a administra probatorii, lipsindu-le astfel de două grade de jurisdicţie.

În consecinţă, recursul în anulare urmează a fi admis în baza disp.art.3303 C. proc. civ., raportat la art.312 C.proc. civ., casându-se decizia Curţii de apel cu trimiterea cauzei pentru rejudecarea recursului la aceeași instanţă.