Property recovery and ex officio joinder of a non-designated party in violation of the principle of disposition
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice allowed the appeals and reversed the lower courts' rulings, ruling in favor of the defendants by finding that the first-instance and appellate courts unlawfully introduced an additional corporate defendant into the proceedings ex officio. The dispute involved a civil claim for the recovery of immovable property against two entities, where the first-instance court, relying on an allegation of share assignment, cited a third entity as a passive party without the plaintiff's consent or a valid procedural basis; the plaintiff subsequently failed to specify the correct party but the lower courts still held the third entity liable. The Court established that Romanian procedural law does not recognize the institution of ex officio introduction of parties, mandating that the court cannot exceed the procedural framework defined by the plaintiff's petition or violate the principle of disposition and the right to defense by binding a party who was not properly designated and cited in the initial action.
Legislator headnote
AI generatedProperty recovery and ex officio joinder of a non-designated party in violation of the principle of disposition: ul român, nefiind cunoscută instituţia introducerii în cauză, din oficiu, a unor persoane, instanţa nu poate să dispună din oficiu citarea altei persoane decât cea indicată prin cererea de chemare în judecată, care să dobândească astfel calitate procesuală pasivă și să fie obligată faţă de reclamant.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Principiul disponibilităţii. Nelegalitatea introducerii în cauză, din oficiu, a altor persoane
În dreptul român, nefiind cunoscută instituţia introducerii în cauză, din oficiu, a unor persoane, instanţa nu poate să dispună din oficiu citarea altei persoane decât cea indicată prin cererea de chemare în judecată, care să dobândească astfel calitate procesuală pasivă și să fie obligată faţă de reclamant.
Secţia civilă, decizia nr.494 din 8 februarie 2002
Prin sentinţa civilă nr.407 din 15 septembrie 2000, pronunţată de Tribunalul Brașov – secţia civilă, a fost admisă, astfel cum a fost completată și precizată, acţiunea în revendicare formulată de reclamanţii V.A., V.G.S., O.G. și M.I.A. în contradictoriu pârâţii Municipiul Brașov, prin primar, și S.C. „P.B.” S.A. constatându-se că imobilul revendicat a fost preluat de stat fără titlu valabil.
Apelurile împotriva acestei sentinţe au fost respinse ca nefondate prin decizia civilă nr.11 din 2 martie 2001,pronunţată de Curtea de Apel Brașov.
Împotriva acestor hotărâri au declarat recursuri pârâtul Municipiul Brașov, prin primar, precum și S.C. „P.B.” S.A., fostă S.C. „P.C.” S.A.
Printr-un motiv comun de recurs s-a susţinut că instanţa de fond a procedat în mod nelegal introducând din oficiu în cauză, în calitate de pârâtă,a S.C.„P.C.” S.A., ceea ce excede cadrului procesual stabilit de pârâţi.
Recursurile sunt fondate.
Este de reţinut, în primul rând, că instanţele au rezolvat în mod greșit problema calităţii procesuale pasive în cauză, nelămurind toate aspectele care se referă la aceasta.
Astfel, în acţiunea introductivă de instanţă, a figurat ca pârâtă S.C.”P. B.” S.A.
La termenul de judecată de la 24 martie 2000, faţă de susţinerile reprezentantului pârâtei S.C.”P.B.” S.A., în sensul că a avut loc o cesiune de acţiuni către S.C. „P. C.” S.A., tribunalul a menţionat că se va pune în discuţie problema calităţii procesuale pasive a pârâtei.
Aceeași formulare se regăsește și în cuprinsul încheierii din 21 aprilie 2000, când se dispune „din oficiu” citarea S.C. “P. C.” S.A., pentru ca, la 2 iunie 2000, să le pună în vedere reclamanţilor să „precizeze exact partea pârâtă în cauză”.
Reclamanţii nu s-au conformat și, cu toate acestea, în dispozitivul hotărârii, S.C. „P.C.” S.A. apare ca pârâtă obligată să predea imobilul.
Procedând în acest mod, prima instanţă, dar și cea de apel, au încălcat în mod evident dispoziţiile legale ce reglementează fixarea cadrului procesual, în dreptul român neexistând instituţia „introducerii din oficiu în cauză”, precum și principiul dreptului la apărare.