Negative conflict between two sections of same court inadmissible; damages claim against bar association remitted to administrative section.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe court declined to issue a competence regulator, ruling that the negative conflict was not admissible because it arose between two sections (Civil and Commercial/Administrative) of the same court, the Bacău Court of Appeal, rather than between different categories of courts as required by Article 22 of the Civil Procedure Code; the case was therefore remitted to the Bacău Court of Appeal, Administrative Section, which had first declined jurisdiction. The dispute involved a claim for damages against a bar association for unlawfully refusing to reinstate a lawyer on the roll, where the Court of Appeal’s Civil Section, in quashing the lower ruling, held that such a claim for reparation from an administrative authority falls within exclusive administrative jurisdiction under Articles 1 and 12 of Law No. 29/1990.
Legislator headnote
AI generatedart.12 din Legea nr.29/1990; Negative conflict between two sections of same court inadmissible; damages claim against bar association remitted to administrative section: Potrivit art.22 pct.(1), (2), (3) C. proc. civ. conflictul de competenţă se poate ivi între două „judecătorii”, între o „judecătorie” și un „tribunal”, între două „tribunale”, între două „curţi de apel” și se rezolvă prin pronunţarea unui regulator de competenţă de către instanţa legal desemnată.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Regulator de competenţă. Condiţia existenţei unui conflict negativ între instanţe judecătorești
Procedura regulatorului de competenţă funcţionează numai atunci când conflictul s-a ivit între diferitele categorii de instanţe judecătorești, iar nu și în cazul posibilelor conflicte între diferitele secţii ale aceleiași instanţe sau între două complete de judecată ale aceleiași instanţe.
Secţia civilă, decizia nr.302 din 30 ianuarie 2002
Curtea de Apel Bacău, Secţia Comercială și de Contencios Administrativ, prin sentinţa civilă nr.103 din 25 iulie 2000, și-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Neamţ – Secţia civilă, cu motivarea că acţiunea formulată de reclamant urmează regulile de competenţă materială specifice dreptului comun, întrucât, în cauză nu este vorba de anularea sau emiterea unui act administrativ, ci de obligaţia pârâţilor de a plăti o sumă de bani ca urmare a refuzului nelegal de a-l reînscrie pe reclamant pe tabloul avocaţilor începând cu 1 noiembrie 1998.
Investit prin declinare de competenţă, Tribunalul Neamţ, prin sentinţa civilă nr.106/C/19 iunie 2001, a admis în parte acţiunea îndreptată împotriva U.A.R., care a refuzat înscrierea reclamantului pe tabloul avocaţilor, și a respins acţiunea îndreptată împotriva celorlalţi pârâţi.
Împotriva sentinţei au declarat apel reclamantul și pârâta U.A.R.
Prin decizia nr.1969 din 14 noiembrie 2001, Curtea de Apel Bacău, Secţia civilă, reţinând că, în spiritul art.1 și art.12 din Legea nr.29/1990, nu numai anularea actului administrativ sau recunoașterea dreptului sunt de competenţa exclusivă a instanţei de contencios administrativ, dar și cererea, chiar separată, de reparare a pagubei cauzate prin conduita ilicită a autorităţii administrative este, totdeauna, de competenţa instanţei de contencios administrativ, a admis apelurile,calificate drept recursuri,a casat sentinţa, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bacău, ca primă instanţă de contencios administrativ și, constatând că s-a ivit un conflict negativ de competenţă, a sesizat Curtea Supremă de Justiţie pentru soluţionarea acestuia.
Asupra conflictului negativ de competenţă supus soluţionării, se reţin următoarele:
Codul de procedură civilă realizează, prin intermediul regulilor de competenţă jurisdicţională, delimitarea atribuţiilor concrete ale instanţelor judecătorești care constituie sistemul judiciar, unele dintre ele de același grad, iar altele de grad diferit.
O atare delimitare de atribuţii se realizează în cadrul celor două forme ale competenţei, materială și teritorială.
În privinţa competenţei materiale, privită sub aspectul ei funcţional, prin aceasta se stabilește, în primul rând, ierarhia instanţelor judecătorești, în sensul delimitării, pe linie verticală, a diferitelor categorii de instanţe – judecătorii, tribunale, curţi de apel și Curtea Supremă de Justiţie – care desfășoară activitate de fond, respectiv de control judiciar ordinar sau extraordinar.
Privită sub aspect procesual, competenţa materială determină, în funcţie de obiectul, natura și valoarea litigiului, cauzele ce pot fi soluţionate numai de anumite categorii de instanţe.
În activitatea de judecată se pot ivi situaţii în care două sau mai multe instanţe se consideră competente sau, dimpotrivă, necompetente să soluţioneze o cauză civilă concretă, ceea ce generează un conflict pozitiv și, respectiv, negativ de competenţă.
Potrivit art.22 pct.(1), (2), (3) C. proc. civ. conflictul de competenţă se poate ivi între două „judecătorii”, între o „judecătorie” și un „tribunal”, între două „tribunale”, între două „curţi de apel” și se rezolvă prin pronunţarea unui regulator de competenţă de către instanţa legal desemnată.
Din cele ce preced, rezultă că procedura regulatorului de competenţă funcţionează numai atunci când conflictul s-a ivit între diferitele categorii de instanţe judecătorești, iar nu și în cazul posibilelor conflicte între diferitele secţii ale aceleiași instanţe, cum este cazul în speţă, sau între două complete de judecată ale aceleeași instanţe.
Astfel fiind, constatând că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art.20 (3) C.proc. civ. pentru pronunţarea unui regulator de competenţă, cauza se trimite la Curtea de Apel Bacău, Secţia contencios administrativ.