State restitution challenge revived: premature court claim under Law 10/2001 quashed and remanded for mandatory administrative procedure.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie) admitted the appeal by the State, annulled the Court of Appeal’s decision and remanded the case to that same court for rehearing, thereby leaving the State’s challenge operative and overturning the lower appellate ruling that had affirmed the claimant’s award of monetary compensation for two buildings taken by the State without valid title. The dispute arose from the claimant’s direct court action under Art. 10(6) of Law No. 10/2001 for compensation, after only notifying the authorities without completing the mandatory administrative restitution procedure; the Court of Appeal had upheld the award and dismissed the State’s defense that the claim was premature, but the Supreme Court held that the pre-litigation administrative procedure under Arts. 21 et seq. of Law No. 10/2001 is mandatory and must be exhausted before judicial action, although the claimant could either sue to compel the holder to issue a restitution decision or compensation offer, or challenge the administrative act under Arts. 26 et seq., with first-instance jurisdiction in the tribunal and appeal to the Court of Appeal under Arts. 31 of the Law and Art. 282(1) of the Civil Procedure Code. Because the Court of Appeal wrongly requalified the claim under Law No. 10/2001 without party debate and decided the merits despite the incomplete administrative phase and procedural violations, the decision was quashed under Art. 105(1) C. proc.civ. and the case remanded for proper appellate review.
Legislator headnote
AI generatedart. 10 alin. (6) din Legea nr. 10/2001, Art. 105 (1) C. proc.civ; State restitution challenge revived: premature court claim under Law 10/2001 quashed and remanded for mandatory administrative procedure: The dispute arose from the claimant’s direct court action under Art. 10(6) of Law No. 10/2001 for compensation, after only notifying the authorities without completing the mandatory administrative restitution procedure; the Court of Appeal had upheld the award and dismissed the State’s defense that the claim was premature, but the Supreme Court held that the pre-litigation administrative procedure under Arts. 21 et seq. of Law No. 10/2001 is mandatory and must be exhausted before judicial action, although the claimant could either sue to compel the holder to issue a restitution decision or compensation offer, or challenge the administrative act under Arts. 26 et seq., with first-instance jurisdiction in the tribunal and appeal to the Court of Appeal under Arts. 31 of the Law and Art. 282(1) of the Civil Procedure Code. Because the Court of Appeal wrongly requalified the claim under Law No. 10/2001 without party debate and decided the merits despite the incomplete administrative phase and procedural violations, the decision was quashed under Art. 105(1) C. proc.civ. and the case remanded for proper appellate review.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedCited as the basis for quashing the appellate decision and remanding the case due to procedural violations.
Full text
Cerere pentru restituirea în natură sau echivalent a imobilelor preluate de stat. Procedura specială prevăzută de art.21 al Legii nr.10/2001. Caracterul procedurii
Procedura este obligatorie, dar nu constituie un obstacol în accesul liber la justiţie, cât timp titularul dreptului poate, oricând, utiliza faza judiciară fie pentru a cere obligarea deţinătorului bunului să emită decizia de restituire sau oferta de despăgubire în echivalent, fie introducând contestaţie contra actului și implicit, a măsurii luate în condiţiile art.26 și urm. din Legea nr.10/2001.
Secţia civilă, decizia nr.5329 din 10 decembrie 2003
1. La 18.XII.2000, Z.S. a chemat în judecată Statul Român prin D.G.F.P.S. Suceava pentru a fi obligat la plata sumei de 580.406.000 lei despăgubiri, reprezentând contravaloarea imobilului preluat fără titlu valabil și care nu se restituie în natură.
Ulterior, reclamanta a indicat temeiul juridic art. 10 alin. (6) al Legii nr. 10/2001.
O altă acţiune, cu același obiect și părţi, a fost înregistrată la 4.IX.2001, la aceeași instanţă, cauzele fiind conexate.
Prin sentinţa civilă nr. 158 din 8 mai 2002, a Tribunalului Suceava, pârâtul a fost obligat la plata sumei de 650 milioane lei pentru două imobile din Suceava, aplicându-se dispoziţiile art. 10 alin. (6) din Legea nr. 10/2001 și reţinându-se că reclamanta a notificat, iar „cererea sa nu a fost referată favorbail” (notificările nr. 4188/26.III.2001 și 7085/22.V.2001, la care Prefectura a răspuns la 3.IX.2001 în sensul că se fac verificări).
Hotărârea a rămas definitivă prin decizia nr.4 din 24 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Suceava, prin care s-a respins apelul pârâtului, ca nefondat, reţinând că:
- „excepţia neparcurgerii căii administrative prevăzută de Legea nr. 112/1995 și a opţiunii pentru judecarea cauzei conform Legii nr. 10/2001 sunt indamisibile, oricând titularul dreptului subiectiv având la îndemână calea dreptului comun, acţiunea în revendicare”;
- conexarea dosarelor și judecarea cauzei conform Legii nr.10/2001... a condus la soluţionarea cauzei cu celeritate;
- evaluarea a fost efectuată de un expert judiciar și nu poate fi contestată.
Contra celor două hotătrâri a declarat recurs pârâtul susţinând că:
- „referitor la calificarea acţiunii instanţa de apel face o interpretare personală, contrară principiilor de drept”, introducând în cauză „prevederile Legii nr. 112/1995 și ale legii nr. 10/2001”, fără a le pune în discuţie;
- dacă reclamanta și-a recalificat acţiunea pe dispoziţiile Legii nr.10/2001, atunci aceasta este prematură;
- instanţa de apel își întemeiază exclusiv pe dispoziţiile art.19 al.4 din Legea nr.10/2001 fără a pune în discuţia părţilor;
- imobilul a avut o destinaţie de utilitate publică până la demolare.
Recursul este fondat.
Potrivit art.21 și urm. din Legea nr.10/2001 persoana îndreptăţită este obligată să parcurgă perioada administrativă, adică procedura directă de restituire, începând cu notificarea (cererea de restituire) și terminând cu decizia sau dispoziţia emisă de către deţinător, cu respectarea termenelor și a formelor prevăzute în lege.
Caracterul obligatoriu al acestei proceduri administrative prealabile rezultă neîndoielnic din lege, dar aceasta nu constituie un obstacol în accesul liber la justiţie (art. 6 CEDO și art. 21 Constituţie), cât timp titularul dreptului poate, oricând, utiliza faza judiciară
- fie pentru a cere obligarea deţinătorului bunului să emită decizia de restituire sau oferta de despăgubire în echivalent,
- fie introducând contestaţie contra actului și, implicit, a măsurii luate, în condiţiile art. 26 și urm. din Legea nr.10/2001.
Competenţa judecării contestaţiei sau a altor cereri aparţine, în primă instanţă, tribunalului, conform art.31 din lege, iar, potrivit art.282 (1) C. proc.civ.: „Hotărârile date în primă instanţă de judecătorie și tribunal sunt supuse apelului la curtea de apel”.
În speţă, atât normele relative la judecarea apelului, cât și cele privind procedura prealabilă administrativă au fost încălcate, ceea ce atrage, conform art. 105 (1) C. roc.civ., desfiinţarea deciziei și trimiterea cauzei instanţei de apel.
Într-adevăr, cum s-a arătat, deși sesizată cu apel, Curtea a soluţionat cauza după procedură și pe baza temeiurilor din recurs, încălcând normele imperative relative la competenţa materială.
Pe de altă parte, instanţa a calificat temeiul celor două cereri conexate, în procedura legii nr. 10/2001, fără a o pune în discuţia părţilor; s-a considerat, totodată, că neepuizarea procedurii administrative și limitarea ei, numai la faza notificării, este posibilă, titularul dreptului având calea judiciară directă pentru soluţionarea fondului cererii cu celeritate, de asemeni fără a pune în discuţie obiectul acţiunii sau eventuala inadmisibilitate a acţiunii directe.
Cu această motivare, recursul a fost admis, s-a casat decizia curţii de apel și s-a trimis cauza spre rejudecarea apelului la aceeași instanţă.