In-natura restitution suspension under Law No. 10/2001: ex lege operation of administrative procedure suspension upon filing of nullity action.

Cerere pentru restituirea în natură a imobilului, reglementată prin Legea nr. 10/2001. Suspendarea procedurii speciale prevăzută de art. 21. Caracterul suspendării

În cazurile la care se referă art.46 și 48 din Legea nr.10/2002, operează de drept suspendarea procedurii speciale de restituire în natură a imobilului trecut la stat până la soluţionarea, prin hotărâre definitivă și irevocabilă, a acţiunilor de anulare a actelor prin care statul a înstrăinat imobilul ce s-a cerut a fi restituit în natură.

Secţia civilă, decizia nr. 5009 din 26 noiembrie 2003

Prin Dispoziţia nr. 962 din 28 august 2002 emisă în temeiul Legii nr. 10/2001 de primarul Municipiului Timișoara, s-a respins cererea formulată de R.U. și R.V., prin care s-a solicitat restituirea în natură a unui imobil situat în Timișoara. Prin aceeași dispoziţie, dosarul privind imobilul arătat a fost înaintat spre soluţionare Prefecturii judeţului Timiș, cu motivarea că valoarea estimativă a imobilului precizată de solicitanţi este de 160.000 U.S.D.

În motivarea dispoziţiei s-a arătat că imobilul revendicat a trecut în proprietatea Statului prin decizia nr. 1155/1989 emisă în baza Decretului nr. 223/1974, iar apoi bunul a fost vândut, conform Legii nr. 112/1995, numiţilor R.I. și R.G.A.

La data de 30 septembrie 2002, R.U. și R.V. au atacat în justiţie dispoziţia primarului solicitând anularea acesteia și suspendarea procedurii speciale privind restituirea în natură a imobilului conform art. 47 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că, în conformitate cu art. 46 alin. (2) și art. 48 din Legea nr. 10/2001, au atacat la Judecătoria Timișoara, cu acţiune în nulitate absolută, actul de înstrăinare a imobilului către cumpărătorii R.I. și R.G.A. și au solicitat Primăriei Timișoara, în aceeași zi, cu notificarea nr.752/13 august 2002, suspendarea procedurii de restituire.

Tribunalul Timiș, secţia civilă, prin sentinţa nr.1107/P.I. din 20 noiembrie 2002, a admis contestaţia, a anulat dispoziţia atacată și a suspendat procedura administrativă de restituire în natură a imobilului în discuţie până la soluţionarea definitivă și irevocabilă a acţiunii de drept comun având ca obiect nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare privind același imobil.

Apelul formulat de Primăria municipiului Timișoara a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 26 din 5 martie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Timișoara, secţia civilă.

Împotriva deciziei dată în apel au declarat recurs primarul Municipiului Timișoara și Consiliul Local al Municipiului Timișoara care au susţinut că hotărârile sunt nelegale deoarece reclamanţii nu au făcut dovada înregistrării cererii prin care au încunoștiinţat comisia asupra existenţei procesului având ca obiect nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare a imobilului către R.I. și R.G.A.

Recursul nu este fondat.

La data de 13 august 2002 reclamanţii au chemat în judecată, la Judecătoria Timișoara, pe pârâţii Primăria Timișoara, R.I. și R.G.A. pentru constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 10144 din 11 noiembrie 1996 privind imobilul în litigiu.

Cu notificarea nr. 762 din 13 august 2002 a executorilor judecătorești, reclamanţii au înștiinţat Primăria Timișoara că au promovat acţiunea în nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 10144 din 11 noiembrie 1996 și au solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 47 alin. (2) și art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, suspendarea procedurii de restituire cu privire la imobilul litigios.

În loc să se conformeze cererii de suspendare a procedurii administrative, Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001, de pe lângă Primăria Municipiului Timișoara, prin referatul din 19 august 2002, a propus respingerea cererii de restituire în natură a imobilului, soluţie adoptată de primar prin dispoziţia din 28 august 2003, contestată în prezentul litigiu.

Potrivit art. 47 alin. (2) din Legea nr.10/2001, în cazul acţiunilor formulate potrivit art. 46 și 48, procedura de restituire începută în temeiul prezentei legi este suspendată până la soluţionarea acelor acţiuni, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă. Persoana îndreptăţită va înștiinţa de îndată persoana notificată, potrivit art.21 alin. (1).

Textul citat a introdus în legislaţia noastră un nou caz de suspendare de drept (ipso jure) a procedurii speciale declanșate în temeiul Legii nr.10/2001, cât timp se dovedește promovarea uneia dintre acţiunile la care se referă art. 46 și 48 din lege și dacă persoana îndreptăţită a înștiinţat persoana notificată de existenţa chestiunii prejudiciale survenite, în speţă, a acţiunii în nulitatea absolută a actului de înstrăinare a imobilului revendicat.

Fiind întrunite condiţiunile suspendării procedurii speciale, aceasta a operat de drept, fiind fără relevanţă susţinerea (apărarea) recurenţilor-pârâţi în sensul că persoanele îndreptăţite au optat în mod expres pentru una sau pentru mai multe forme de reparaţiune prevăzute de lege.

Faţă de cele ce preced, se constată că în mod legal tribunalul a anulat dispoziţia primarului și a dispus suspendarea procedurii administrative începută în baza Legii nr.10/2001 până la soluţionarea prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, de către instanţa de drept comun, a chestiunii prejudiciale privind nulitatea absolută a actului de înstrăinare a nemișcătorului.