Asset control procedure: mandatory commission duties to hear spouse, evaluate assets, and delimit investigation period under Law 115/1996

Controlul averii. Unele din obligaţiile comisiei de control rezultând din Legea nr.115/1996

Comisia de cercetare are obligaţia, printre altele, de a stabili concret perioada la care se referă controlul, individualizarea bunurilor dobândite de cercetat și de soţia acestuia, a cărei audiere este obligatorie, indicarea dovezilor privitoare la venituri și cheltuieli, inclusiv pentru întreţinerea cercetatului și a celorlalţi membri ai familiei lor.

Secţia civilă, decizia nr.4783 din 18 noiembrie 2003

Comisia de cercetare a averilor, constituită în baza legii nr.115/1996, de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, prin Ordonanţa nr.10 din 2 noiembrie 2001, a clasat cauza privind sesizarea formulată de către Inspectoratul General al poliţiei de frontieră având ca obiect cercetarea averii lui A.S.D.

Pentru a ajunge la această soluţie Comisia de cercetare a reţinut că apartamentul situat într-un duplex din Arad a fost achiziţionat în anul 1996 cu preţul de 5.000.000 de lei, din veniturile realizate de către cercetat și soţia, ajutaţi fiind de către părinţii cercetatului și socrii săi, ajutoare dovedite cu acte notariale.

Comisia reţine, deasemenea, că și curtea imobilului, - teren în suprafaţă de 255 mp - a fost achiziţionată în anul 1996 din aceleași venituri licite.

Împotriva acestei ordonanţe a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, susţinând, în esenţă, că nu au fost respectate prevederile art.12 din Legea nr. 115/1996, în sensul că nu a fost audiată în cauză soţia cercetatului, încălcându-se și art. 10 din aceeași lege, care prevede că dacă persoana cercetată este căsătorită, controlul se extinde și asupra averii soţului, respectiv soţiei.

De asemenea, se mai susţine că : în cauză nu a fost efectuată o expertiză pentru evaluarea corectă a imobilului, contrar prevederilor art. 12 alin. (3) din Legea nr. 115/1996; nu s-a stabilit ce anume lucrări de finisaje s-au făcut la imobil, deși cercetatul a arătat că a efectuat asemenea lucrări și nici nu s-a stabilit valoarea acestora; la dosar nu se află actul de cumpărare a terenului în suprafaţă de 255 mp, actele de naștere ale copiilor cercetatului, - acte necesare pentru o corectă apreciere a posibilităţilor cercetaţilor și a stabilirii exacte a balanţei venituri-cheltuieli.

În general, se mai susţine de către recurent, Comisia de cercetare a fost lipsită de rol activ, efectuând o cercetare superficială.

Recursul este fondat.

Deși la primul termen de judecată Comisia, în conformitate cu prevederile art. 10 din Legea nr. 115/1996, a dispus extinderea cercetării și asupra averii soţiei cercetatului, aceasta nu a fost ascultată conform dispoziţiilor art. 12 alin. (2) din aceiași lege; este de reţinut și faptul că, prin Ordonanţă, Comisia de Cercetare nu se pronunţă în nici un fel în legătură cu acestea, deși dispusese extinderea controlului.

Comisia de cercetare nu a dispus nici efectuarea unei expertize pentru evaluarea exactă a imobilului, deși cercetatul declarase că a mai efectuat unele lucrări de finisare, iar dispoziţiile art. 12 alin. (3) din Legea nr. 115/1996 prevedea această posibilitate pentru elucidarea cauzei.

De altfel, întreaga cercetare a fost făcută cu nerespectarea dispoziţiilor Legii nr. 115/1996; în acest sens, este de reţinut că în conformitate cu prevederile art. 11 din această lege „cererea de cercetare va indica, în mod obligatoriu, dovezile pe care se întemeiază și sursele de unde acestea pot fi solicitate sau va fi însoţită de acte doveditoare”.

Formularea imperativă a dispoziţiilor acestui text ar fi trebuit să determine Comisia de cercetare să solicite celui care a făcut sesizarea să se conformeze, pentru că numai în aceste condiţii se putea declanșa controlul prevăzut de art. 7 din lege.

De reţinut, deasemenea, că în Ordonanţa Comisiei de control nu este prevăzută perioada care se cercetează, deși, la termenul din 7 septembrie 2001, cercetatul arătase că perioada este între anii 1990-2001, probabil având în vedere dispoziţiile art. 38 din lege.

Comisia de cercetare nu delimitează în timp această perioadă, deși în motivare se folosește expresia „în perioada supusă cercetării”.

Comisia nu determină în concret aici veniturile realizate de către cercetat și soţia sa, dar motivează clasarea sesizării arătând că aceștia aveau „venituri substanţiale”.

Comisia de cercetare mai trage o concluzie, fără să individualizeze bunurile la care se referă, și anume „că toate bunurile dobândite de cercetat în perioada supusă cercetării au un corespondent real și legal în toate veniturile pe care le-a prezentat și justificat”.

Iar concluzia finală, arătată în Ordonanţă, este aceea că „din centralizarea veniturilor obţinute de cercetat și familia sa, în mod licit, în perioada supusă cercetării, raportat la valoarea cheltuielilor efectuate în această perioadă, nu există disproporţie vădită”.

Referitor la această concluzie, ea poate fi eventual reală, dar nu au fost stabilite nici totalul cheltuielilor nici totalul veniturilor.

Adăugând la aceste constatări și faptul că la dosarul cauzei nu se află actul de cumpărare a terenului în suprafaţă de 255 mp, că nu s-a elucidat faptul din câte persoane este compusă familia cercetatului și nici în ce mod a fost finalizată urmărirea penală despre care se face vorbire în adresele existente în dosarul Comisiei, urmează a reţine că nu a fost efectuată cercetarea conform dispoziţiilor legii 115/1996.

Astfel fiind, s-a admis recursul, a fost casată Ordonanţa pronunţată de Comisia de cercetare și s-a trimis cauza spre rejudecare Curţii de Apel Timișoara.