Judicial competence to determine quantum of monetary compensation for nationalized property under Law No. 10/2001

Despăgubiri. Măsuri reparatorii reglementate prin Legea nr.10/2001

Nivelul despăgubirilor cuvenite foștilor proprietari se apreciază de către autorităţi și după procedura instituită prin art. 36 și urm. din Legea nr. 10/2001, iar nu de instanţa judecătorească, aceasta având competenţa numai în cazul în care există conflict cu privire la despăgubirile stabilite.

Secţia civilă, decizia nr.4740 din 14 noiembrie 2003

Tribunalul Cluj, prin sentinţa civilă nr.197 din 22 mai 2002 a admis acţiunea fondată pe dispoziţiile Legii nr.10/2001, de restituire în natură a 5/24 părţi indivize dintr-un imobil naţionalizat pe numele altei persoane.

Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, prin decizia nr.129 din 28 octombrie 2002, a admis apelul pârâţilor și a schimbat sentinţa în sensul stabilirii dreptului reclamanţilor la acordarea măsurilor reparatorii sub forma despăgubirilor bănești.

Instanţa de apel a stabilit, examinând probatoriile administrate că imobilul în litigiu a fost naţionalizat în baza Decretului nr. 92/1950 de la numitul M.L., care nu era proprietar exclusiv ci unul dintre coproprietari, altul fiind M.V., antecesorul reclamanţilor, cu o cotă de 5/24 din imobil.

În aceste condiţii, naţionalizarea imobilului a fost apreciată ca fiind nelegală.

Cu toate acestea, Curtea a considerat că soluţia instanţei de fond, de a restitui în natură cota ideală din drept, este greșită.

S-a reţinut, în primul rând, că imobilul în litigiu s-a aflat în proprietatea Regiei Autonome Locale Dej, conform prevederilor art. 5 și 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990. Prin reorganizarea acestei persoane juridice, pârâtele S.C. „A” S.A. Dej și S.C. „T” S.A. Dej au preluat părţi din activ și pasiv, inclusiv imobilul în litigiu (Hotărârile Consiliului Local Dej nr. 100 și respectiv 101 din 26 noiembrie 1998).

S-a mai arătat și că restituirea în natură a unei cote ideale din drept este practic imposibilă, astfel că și sub acest aspect soluţia măsurilor reparatorii prin echivalent bănesc este cea legală.

La data de 22 noiembrie 2002, reclamanţii au formulat o cerere de îndreptare a erorii materiale din decizie, întemeiată pe prevederile art. 281 cod procedură civilă, solicitând ca instanţa să stabilească valoarea despăgubirilor bănești cuvenite la 108.333 USD.

Prin încheierea din 27 noiembrie 2002 Curtea de Apel Cluj a respins cererea cu motivarea că nu s-a comis nici o eroare materială iar pe de altă parte că potrivit dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 (art. (24), (31), (36) și urm.) competenţa de stabilire a cuantumului despăgubirilor nu revine instanţelor judecătorești ci autorităţilor prevăzute de acest act normativ.

Împotriva încheierii au declarat recurs reclamanţii, reiterând cererea ca instanţa să stabilească nivelul despăgubirilor la 108.333 USD.

Recursul este nefondat.

În mod corect și cu o motivare amplă, Curtea de Apel Cluj, invocând dispoziţiile Legii nr. 10/2001, a stabilit că nivelul despăgubirilor cuvenite foștilor proprietari se apreciază de către autorităţi și după procedura instituită prin art. 36 și urm. din actul normativ menţionat, această operaţiune nefiind de competenţa instanţelor judecătorești. Doar dacă, în condiţiile și ipotezele reglementate de aceste dispoziţii, există conflicte de drepturi și de interese cu privire la nivelul despăgubirilor stabilite, există accesul la justiţie al celor ce se consideră nedreptăţiţi.

Așa fiind, recursul a fost respins ca nefondat.