Limitations on incidental appeal: prohibition on altering nature of obligation beyond main appeal scope in expropriation retrocession claims

Apel incidental declarat de intimat în temeiul art.293 C. proc. civ. Condiţia aderării la apelul declarat de partea potrivnică

Apelul incidental, reglementat prin art.293 C. proc. civ., este condiţionat de existenţa unui apel principal și, într-o anumită măsură, depinde de acesta. Intimatul care a avut posibilitatea de a introduce un apel principal, însă nu a făcut-o, nu poate obţine, prin efectul apelului incidental, ceea ce nu ar fi putut obţine prin exerciţiul apelului principal.

Secţia civilă, decizia nr.4681 din 12 noiembrie 2003

La data de 13 septembrie 2000, reclamanţii – persoane fizice - au chemat în judecată Primăria Municipiului Bacău pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună: în principal, obligarea pârâtei să retrocedeze un teren în suprafaţă 500 mp situat în Bacău; în subsidiar, obligarea pârâtei să le atribuie o altă suprafaţă de teren echivalentă, sub sancţiunea plăţii unor daune cominatorii pe zi întârziere sau obligarea la despăgubiri reprezentând contravaloarea terenului.

În motivarea acţiunii reclamanţii au învederat că: proprietari ai terenului au fost bunicii, respectiv părinţii lor, teren pe care au edificat o construcţie; prin Decretul nr. 304 din 7 octombrie 1980 imobilul a fost expropriat, iar construcţia demolată; după anul 1990, au cerut retrocedarea terenului care, la data cererii, era liber și întrunea condiţiunile de restituire prevăzute de Legea nr. 33/1994; ulterior, terenul a fost cesionat de pârâtă Societăţi comerciale „Mc.Donald΄s” pe care acesta a ridicat o construcţie, (restaurantul Mc.Donald΄s) bunul nefiind folosit potrivit cu scopul exproprierii.

Tribunalul Bacău, secţia civilă, prin sentinţa nr. 66 din 27 martie 2001, a admis în parte acţiunea și a dispus retrocedarea unei suprafeţe de 167,67 mp teren delimitat conform raportului de expertiză efectuat în cauză. Au fost respinse ca inadmisibile capetele de cerere subsidiare.

Tribunalul a motivat că nu s-a îndeplinit scopul exproprierii prevăzut în Decretul nr.304/1980 deoarece „construcţia restaurantului Mc Donald’s chiar în condiţiile contractului de asociere cu consiliul local, nu face parte din imobilele prevăzute de lege ca fiind de utilitate publică”.

Împotriva sentinţei a declarat apel primarul Municipiului Bacău, care a solicitat schimbarea hotărârii prin respingerea ca nefondată a acţiunii.

La data de 29 iunie 2001 reclamanţii au promovat o cerere intitulată „apel incident” prin care au solicitat „să se schimbe în parte sentinţa tribunalului, în sensul ca, pe lângă retrocedarea către noi a suprafeţei de 167,7 mp teren să dispuneţi ca pentru diferenţa de până la 500 mp să ni se acorde despăgubiri la valoarea stabilită prin expertiză”.

Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, prin decizia nr. 59 din 20 iulie 2001, a admis atât apelul principal promovat de pârât, cât și apelul incident declarat de reclamanţi. A schimbat în tot sentinţa tribunalului, și admiţând în parte acţiunea reclamanţilor, a obligat Primăria Municipiului Bacău să le plătească suma de 564.644.000 lei reprezentând despăgubiri civile. A fost respins ca nefondat capătul de cerere privind retrocedarea terenului.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut și motivat că retrocedarea suprafeţei de 167,67 mp teren ar fi de natură să închidă calea de acces la restaurantul Mc.Donald’s și să conducă la desfiinţarea unor construcţii și lucrări de amenajare efectuate de această societate, punând-o în imposibilitate de a-și realiza în condiţiuni optime activitatea.

Cu referire la apelul incident s-a reţinut că suma de 675 lei primită de autorul reclamanţilor pentru terenul expropriat, fiind derizorie, nu constituie o dreaptă despăgubire, echivalând, practic, cu lipsa despăgubirii. Instanţa de apel a constatat că reclamanţii sunt îndreptăţiţi să primească despăgubiri pentru terenul proprietatea autorului lor, cu atât mai mult cu cât la data efectuării unor cereri anterioare de retrocedare terenul era liber de construcţii „însă ulterior pârâta cu rea-credinţă a concesionat terenul către Mc.Donald’s care a edificat un restaurant pe acest teren”.

Împotriva deciziei dată în apel în termen legal a declarat recurs Municipiul Bacău, prin primar, care a susţinut că în mod greșit instanţa a admis apelul incident și din eroare a fost obligată primăria la despăgubiri întrucât aceasta nu are calitate procesuală pasivă. Potrivit Legii administraţiei publice locale și a Legii nr.10/2001 calitate procesuală pasivă pentru obligaţia de plată a despăgubirilor o are doar Ministerul Finanţelor Publice, autoritatea administrativă locală având doar posibilitatea de restituire în natură a terenului în măsura în care există suprafeţe libere.

Recursul este fondat, în temeiul considerentelor care succed:

Potrivit art. 293 alin. (1) C. proc. civ., intimatul este în drept, chiar după împlinirea termenului de apel, să adere la apelul făcut de partea potrivnică, printr-o cerere proprie, care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanţe. Cererea se poate face până la prima zi de înfăţișare.

Împrejurarea care rezultă în mod neechivoc din textul citat este aceea că „aderarea la apel” se poate face numai de intimat. De asemenea, este de remarcat, ca o caracteristică a instituţiei, că această formă de apel se poate îndrepta numai împotriva apelantului principal, respectiv, în termenii legii, intimatul poate „să adere la apelul făcut de partea potrivnică”. Deși denumirea adoptată prin O.U.G. nr.138/2000 nedumerește datorită preluării necritice din legislaţia mai veche a termenului arhaic de „aderare la apel”, totuși, instituţia nu este destinată să sprijine apărarea vreunei părţi din proces, astfel cum ar sugera denumirea dată de ordonanţă instituţiei, ci să promoveze un interes propriu al intimatului (intimaţilor).

Scopul „aderării la apel” sau al apelului incident fiind acela de a obţine reformarea hotărârii, intimatul trebuie să justifice un interes pentru a-l exercita. Aprecierea interesului se va face de la caz la caz, în raport cu dispozitivul hotărârii atacate, prin care i s-a dat intimatului o satisfacţie deplină ori i s-a dat numai o satisfacţie parţială, instanţa de control fiind însă obligată întotdeauna să verifice dacă prin soluţia ce se dă apelului incident se păstrează cadrul substanţial al judecăţii în primă instanţă.

Apelul incident este condiţionat de existenţa unui apel principal și, într-o anumită măsură, depinde de acesta. Întrucât obiectul apelului incident nu îl constituie apelul principal, ci hotărârea judecătorească dată în primă instanţă, în analiza soluţiilor posibil de primit în această cale de atac sunt impuse, totuși, o serie de limite generate de caracterul devolutiv al apelului, marcate de cele două reguli: tantum devolutum quantum iudicati; și, respectiv, tantum devolutum quantum apellatum.

Astfel, pentru intimatul care a avut posibilitatea de a introduce un apel principal, însă nu a făcut-o, el nu poate obţine prin efectul apelului incidental, ceea ce nu ar fi putut obţine prin exerciţiul apelului principal.

În speţă, reclamanţii-intimaţi au promovat în justiţie o acţiune având două capetele de cerere prin care s-a urmărit obţinerea unei obligaţii alternative: predarea fizică a menișcătorului sau, în subsidiar, despăgubiri în echivalent. Întrucât la instanţa de fond reclamanţii-intimaţi au obţinut restituirea nemișcătorului (în proporţia stabilită de art. 35 din Legea nr.33/1994 și în măsura în care el există în natură), adică li s-a dat satisfacţie în cadrul obligaţiei principale, ei nu ar fi putut obţine într-un apel principal schimbarea naturii obligaţiei într-una alternativă (despăgubiri bănești – acordate dincolo de limitele realizării scopului exproprierii).

Cu alte cuvinte, ceea ce le era interzis reclamanţilor de a obţine prin exerciţiul apelului principal (schimbarea, în apel, a obligaţiei principale într-una alternativă), tot astfel le este interzis de a dobândi pe calea apelului incident.

Sunt considerente pentru care se constată că instanţa de control judiciar greșit a admis apelul incident exercitat de reclamanţii-intimaţi.

Permiţând reclamanţilor-intimaţi să schimbe în calea de atac natura juridică a acţiunii din una reală și petitorie, în una personală, prin care s-a urmărit valorificarea unui simplu drept de creanţă, instanţa de apel nu a pus în discuţie și nu a verificat, din oficiu, dacă acţiunea promovată la 13 septembrie 2000 în capătul de cerere referitor la obligaţia subsidiară nu înfrânge dispoziţiile art. (1) și (3) din Decretul nr.167/1958 privitoare la prescripţia extinctivă, având în vedere că termenul stipulat de textele menţionate a început să curgă de la adoptarea Constituţiei din 1991, care, prin art.21, garanta libertatea dreptului de a petiţiona și de a apela neîngrădit la justiţie pentru orice persoană fizică sau juridică.

Dar hotărârile date în cauză sunt greșite și pentru alte considerente.

Întrucât reclamanţii au promovat o acţiune de drept comun în revendicare, ei trebuiau să facă dovada că au acceptat succesiunea bunicilor, respectiv părinţilor lor, iar actele de stare civilă depuse la dosarul de fond și care probează doar filiaţiunea, nu sunt suficiente.

De asemenea, în justificarea dreptului cerut în justiţie reclamanţii au depus la dosar doar actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 449/10 noiembrie 1979 de fostul Notariat de Stat Bacău, act juridic declarativ de drepturi, nu și actul translativ de drept real prin care bunicii lor au dobândit terenul în proprietate, așa, cum, de altfel, se susţine în acţiunea introductivă de instanţă.

Întrucât reclamanţii nu s-au legitimat procesual activ, atât sub aspectul dreptului de proprietate asupra terenului, cât și în ceea ce privește acceptarea succesiunilor succesive, se impune admiterea recursului, casarea hotărârilor și reluarea judecăţii pentru a fi administrate dovezile cerute de lege. După ce se va depune titlul de proprietate al autorilor, instanţa de trimitere va dispune refacerea expertizei tehnice imobiliare, întrucât, în lipsa titlului de proprietate pe care expertul trebuia să-l aibă la dispoziţie, există îndoieli serioase că expertiza deja întocmită a identificat și delimitat cu precizie nemișcătorul ce se pretinde că a aparţinut autorilor reclamanţilor.