Lack of passive standing of the Ministry of Finance for cash reparations under Law No. 10/2001 when the beneficiary did not opt for privatization securities
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the Ministry of Finance’s appeal and modified the lower courts' rulings to dismiss the claim against it, while leaving in force the judgments ordering the local municipality to pay monetary reparations to the claimant. The dispute concerned a civil action for reparatory measures by equivalent (monetary damages) arising from the abusive nationalization of residential property under Decree 223/1974, where the claimant had explicitly opted for cash compensation rather than privatization titles. The decisive legal basis was Article 31(4) of Law No. 10/2001, which mandates the inclusion of the Ministry of Finance as a party only when the beneficiary opts for nominal value securities used in privatization; since the claimant sought cash damages instead, the Court held that the Ministry lacked procedural passive standing, rejecting the lower courts' argument that its involvement was necessary for technical-organizational measures.
Legislator headnote
AI generatedart.31 alin. (4) din Legea nr.10/2001; Lack of passive standing of the Ministry of Finance for cash reparations under Law No. 10/2001 when the beneficiary did not opt for privatization securities: Instanţa a reţinut că restituirea în natură a imobilelor în litigiu nemaifiind posibilă, întrucât au fost vândute chiriașilor în temeiul Legii 112/995, în cauză sunt incidente dispoziţiile art.18 lit.”d” din Legea nr.10/2001 și art.19 alin.2 raportat la art.24 alin.2 din aceeași lege.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Măsuri reparatorii prin echivalent întemeiate în drept pe art.36 și urm din Legea nr.10/2001
Dacă reclamantul nu a optat pentru titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, la care se referă art.31 alin. (4) din Legea nr.10/2001, Ministerul Finanţelor nu are calitate procesuală pasivă.
Secţia civilă, decizia nr.4060 din 15 octombrie 2003
La 15 octombrie 2001, L.G. a chemat în judecată Primăria orașului Huedin pentru a fi obligată să-i acorde măsuri reparatorii prin echivalent sub formă de despăgubiri bănești în sumă de 1.200.000.000 lei, minus valoarea despăgubirilor încasate în sumă de 40.000 lei actualizate cu indicele inflaţiei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamantul a arătat, că prin dispoziţiile nr.149 și respectiv 151 din 21 septembrie 2001 primarul orașului Huedin i-a respins cererile privind acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent sub formă de despăgubiri bănești pentru o casă, curte și grădină, situate în Huedin, preluate abuziv în baza deciziei nr.386/21.08.1975 emisă de Consiliul Popular al judeţului Cluj în temeiul Decretului nr.223/1974.
Ulterior, reclamantul și-a extins cererea și împotriva pârâţilor Prefectura Cluj, Ministerul Finanţelor Publice și primarul orașului Huedin precizând că restituirea în natură nu mai este posibilă întrucât întreaga construcţie s-a vândut chiriașilor în baza Legii nr.112/1995.
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art.36 și următoarele din Legea nr.10/2001.
Tribunalul Cluj, secţia civilă, a pronunţat sentinţa nr.143 din 25 aprilie 2002 prin care a admis cererea extinsă, a anulat dispoziţiile primarului orașului Huedin și a constatat că reclamantul este îndreptăţit la măsuri reparatorii prin echivalent sub forma despăgubirilor bănești constând în diferenţa dintre valoarea încasată la data de 21 august 1975 de 40.000 lei, actualizată cu indicele inflaţiei, și valoarea corespunzătoare a imobilelor.
Instanţa a reţinut că restituirea în natură a imobilelor în litigiu nemaifiind posibilă, întrucât au fost vândute chiriașilor în temeiul Legii 112/995, în cauză sunt incidente dispoziţiile art.18 lit.”d” din Legea nr.10/2001 și art.19 alin.2 raportat la art.24 alin.2 din aceeași lege.
Tribunalul a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Prefecturii judeţului Cluj și Ministerului Finanţelor, pe considerentul că ambii pârâţi sunt implicaţi în realizarea măsurilor tehnico-organizatorice prevăzute de art.37-39 din Legea nr.10/2001 și art.16 din Normele de aplicare a legii, pentru evaluarea și plata despăgubirilor bănești.
Soluţia tribunalului a fost confirmată de Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, prin decizia nr.118 pronunţată la 9 octombrie 2002, fiind respins, ca nefondat, apelul pârâtului Ministerul Finanţelor Publice care a invocat lipsa calităţii procesuale pasive.
Împotriva deciziei, Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Cluj, a declarat recurs întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art.304 pct.9 cod procedură civilă, criticând instanţa că a considerat în mod greșit că recurentul are calitate procesuală pasivă de vreme ce reclamantul a solicitat prin acţiune despăgubiri bănești și nu titluri de valoare, caz în care s-ar justifica chemarea sa în judecată.
Recursul este fondat.
Chemarea în judecată a Ministerului Finanţelor Publice, respectiv, citarea acestuia este obligatorie, în cazul când persoana îndreptăţită la măsuri reparatorii optează prin cerere pentru titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare.
Într-adevăr, art.31 alin.(4) din Legea nr.10/2001 prevede că „dacă persoana îndreptăţită optează prin cerere pentru titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare va fi citat în cauză Ministerul Finanţelor Publice.
Cum reclamantul nu a optat pentru titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, ci pentru despăgubiri bănești, în mod greșit curtea de apel a considerat justificată legitimarea procesuală pasivă a Ministerului Finanţelor Publice și i-a respins apelul ca nefondat, menţinând soluţia instanţei de fond prin care s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de acesta.
Prin urmare, în raport de obiectul pretenţiei reclamantului, Ministerul Finanţelor Publice nu avea calitate procesuală pasivă, argumentarea instanţei de apel referitoare la justificarea chemării în judecată a acestuia exclusiv pentru opozabilitate, nefiind întemeiată.
Faţă de cele ce preced, recursul urmează a se admite, decizia atacată urmează a se modifica în sensul că se va admite apelul Ministerului Finanţelor Publice împotriva sentinţei pronunţate de tribunal care va fi schimbată în parte, în sensul respingerii contestaţiei faţă de acest minister, menţinându-se celelalte dispoziţii ale sentinţei.