Exclusion of post-1989 land restitution claims from Law No. 10/2001 scope where statutory title acquisition is available under Law No. 18/1991
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the appellant's appeal, upholding the lower courts' rejection of the claimant's request for the in-kind restitution of a parcel of land, thereby affirming that the claimant did not prevail and the administrative dismissal stands. The dispute arose from the claimant's attempt to recover land that had been transferred to the state under Article 30 of Law No. 58/1974 when he purchased an attached dwelling in 1977; the claimant argued this constituted an abusive seizure under Law No. 10/2001, relying on a notarial declaration from the original sellers' heir asserting a testamentary intent to transfer the land, while the defendant argued the claimant never held direct ownership of the land. The Court held that the post-1989 legal framework, specifically Article 36 of Law No. 18/1991 and Article 1.4(c) of Government Order No. 498/2003, already provides a statutory mechanism for owners of constructions to obtain titles for the underlying land, thereby excluding such cases from the scope of Law No. 10/2001 which applies only to those who were direct property owners at the time of abusive state requisition.
Legislator headnote
AI generatedart.36 din Legea nr.18/1991, art. 30 din Legea nr. 58/1974, art.3 lit. a) din Legea nr.10/2001; Exclusion of post-1989 land restitution claims from Law No. 10/2001 scope where statutory title acquisition is available under Law No. 18/1991: Pentru a hotărî astfel, instanţele au reţinut și motivat că, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 3396/19 septembrie 1997, reclamantul a dobândit în proprietate o casă situată în Bacău, terenul aferent fiind trecut în proprietatea statului conform art. 30 din Legea nr. 58/1974. Ulterior, construcţia a fost expropriată pentru cauză de utilitate publică și demolată, reclamantul primind despăgubiri.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Cerere pentru restituirea terenului trecut în proprietatea statului conform Legii nr.58/1974. când reclamantul a cumpărat locuinţa.Cerere fondată pe Legea nr.10/2001
În cazul redat, nu sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr.10/2001, proprietarul locuinţei putând să-și constituie titlu de proprietate asupra terenului conform art.36 din Legea nr.18/1991.
Secţia civilă, decizia nr. 3888 din 8 octombrie 2003
Prin dispoziţia nr. 1141din 8 mai 2002, primarul Municipiului Bacău a respins cererea adresată prin intermediul notificării înregistrate sub nr. 14527/2001 de numitul Ș.G. care a solicitat restituirea în natură a unui teren situat în Bacău, cu motivarea că pretenţia nu se încadrează în prevederile Legii nr.10/2001.
La data de 14 mai 2002, Ș.G. a solicitat instanţei anularea dispoziţiei și restituirea terenului cu motivarea că bunul a trecut în proprietatea statului conform prevederilor Legii nr. 58/1974, (în prezent abrogată), terenul fiind aferent construcţiei (casă de locuit) pe care reclamantul a cumpărat-o în anul 1977.
Tribunalul Bacău, prin sentinţa civilă nr. 384 din 19 iunie 2002, a respins ca nefondată acţiunea, soluţie menţinută de Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, care, prin decizia nr. 68 din 28 octombrie 2002, a respins ca nefondat apelul reclamantului.
Pentru a hotărî astfel, instanţele au reţinut și motivat că, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 3396/19 septembrie 1997, reclamantul a dobândit în proprietate o casă situată în Bacău, terenul aferent fiind trecut în proprietatea statului conform art. 30 din Legea nr. 58/1974. Ulterior, construcţia a fost expropriată pentru cauză de utilitate publică și demolată, reclamantul primind despăgubiri.
Soluţia de respingere a acţiunii a fost fundamentată pe prevederile art.3 lit. a) din Legea nr.10/2001, în conformitate cu care sunt îndreptăţite, în sensul acestei legi, la măsuri reparatorii, constând în restituirea în natură sau, după caz, prin echivalent, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora. Or, în speţă, terenul a trecut direct, din proprietatea vânzătorilor, în proprietatea statului, la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, reclamantul neavând niciodată drept de proprietate asupra acestui teren, vânzătorii fiind cei care ar fi avut calitatea de a pretinde măsuri reparatorii.
Împotriva deciziei dată în apel, prin care s-a păstrat sentinţa tribunalului, a promovat recurs reclamantul care, relevând pe larg raporturile pe care le-a avut cu vânzătorii construcţiei, a invocat o declaraţie notarială pe care a dat-o numita A.E., unica moștenitoare a vânzătorilor și în care aceasta susţine că respectă voinţa defuncţilor ei părinţi „care au dispus” ca terenul aferent casei să intre în proprietatea recurentului-reclamant.
Recursul nu este fondat.
În rezolvarea recursului declarat de reclamant urmează a fi avute în vedere prevederile art. 1.4. lit. c) din H.G. nr. 498 din 18 aprilie 2003 pentru aplicarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Citatul act normativ se referă la prevederile art. 30 și 31 din Legea nr. 58/1974 privind sistematizarea teritoriului și localităţilor urbane și rurale care dispunea că terenurile din intravilan (perimetrul construibil) puteau fi dobândite numai prin moștenire legală, iar în caz de înstrăinare a construcţiilor, terenul aferent acestora trecea în proprietatea statului cu plata unei despăgubiri.
Având în vedere că legiuitorul de după 1989 a soluţionat această problemă în favoarea dobânditorilor construcţiilor, recunoscând acestora dreptul (vocaţia) de a obţine titluri de proprietate pentru terenul aferent construcţiei cumpărate, se consideră că notificarea prin care se invocă faptul că acest act normativ constituie preluare abuzivă, urmează să fie respinsă, cu motivarea că aceste situaţii nu cad sub incidenţa Legii nr.10/2001.
Faţă de cele ce preced și care vor înlocui considerentele celor două hotărâri, întrucât demersul judiciar al recurentului-reclamant nu se încadrează în prevederile Legii nr. 10/2001, recursul se privește ca nefondat și a fost respins în consecinţă.