In natura restitution of expropriated property; inapplicability of statutory exceptions and government list requirements under Law 10/2001
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice rejected the municipality’s appeal, upholding the appellate court’s order mandating the in natura restitution of a mill and its 1,066 sqm plot to the rightful claimant. The dispute centered on the validity of an administrative decision denying restitution under Law no. 10/2001, with the municipality arguing that the property was included on a list for Government approval to preclude in natura return and that statutory exceptions applied. The court determined that Article 16, paragraph 2, of Law no. 10/2001, which governs properties subject to Government-approved lists, is strictly derivative of the specific exceptions enumerated in paragraph 1 (such as public institutions or diplomatic missions), which did not apply to the subject property; consequently, the administrative inclusion on such a list was legally insignificant. Relying on the principle that in natura restitution is the default rule under Article 1 and the methodological norms for uniform application of the law, the court held that since no statutory exception barred in natura return and the property’s pre-1990 nationalization did not exempt it from restitution, the administrative decision was unlawful and the claimant was entitled to the physical return of the asset.
Legislator headnote
AI generatedart.16 din Legea nr.10/2001, art.312 C. proc.civ; In natura restitution of expropriated property; inapplicability of statutory exceptions and government list requirements under Law 10/2001: The dispute centered on the validity of an administrative decision denying restitution under Law no. 10/2001, with the municipality arguing that the property was included on a list for Government approval to preclude in natura return and that statutory exceptions applied. The court determined that Article 16, paragraph 2, of Law no. 10/2001, which governs properties subject to Government-approved lists, is strictly derivative of the specific exceptions enumerated in paragraph 1 (such as public institutions or diplomatic missions), which did not apply to the subject property; consequently, the administrative inclusion on such a list was legally insignificant. Relying on the principle that in natura restitution is the default rule under Article 1 and the methodological norms for uniform application of the law, the court held that since no statutory exception barred in natura return and the property’s pre-1990 nationalization did not exempt it from restitution, the administrative decision was unlawful and the claimant was entitled to the physical return of the asset.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited for dismissing the cassation appeal as unfounded.
Full text
Restituirea în natură a imobilelor în temeiul Legii nr.10/2001.Excepţii.Sensul art.16 alin.1 și 2 al legii
Dacă imobilul nu se află în situaţiile enumerate în alineatul (1) al art.16 din Legea nr.10/2001, persoana îndreptăţită are dreptul a i se restitui în natură imobilul, neavând semnificaţie faptul că deţinătorul, invocând alin.(2) al art.16, l-a trecut pe lista înaintată Guvernului, pentru a nu se aproba restituirea în natură,a imobilului respectiv.
Secţia civilă, decizia nr.3795 din 3 octombrie 2003
Reclamantul N.S.A. a chemat în judecată Primăria com. Poenarii Burchii, solicitând obligarea la restituirea în natură a unui imobil compus din construcţie – moară – și terenul aferent în suprafaţă de 1066 mp., cu motivarea că nelegal, prin dispoziţia nr.72/15.X.2002, pârâta i-a respins cererea formulată în acest sens.
Tribunalul Prahova, prin sentinţa nr.417 din 6 septembrie 2002, a respins acţiunea, reţinând, în esenţă, că, deși imobilul în litigiu a fost preluat abuziv, prin Legea nr.199/1948, nu sunt îndeplinite condiţiile restituirii în natură, faţă de prevederile art.16 din Legea nr.10/2001.
Prin decizia nr.133 din 25 noiembrie 2002 Curtea de Apel Ploiești a admis apelul declarat de reclamant, a schimbat în tot sentinţa și pe fond a admis contestaţia, a anulat dispoziţia nr.72 din 15 octombrie 2001 emisă de Primăria Comunei Poenarii Burchii judeţul Prahova și a dispus restituirea în natură a imobilului compus din terenul de 1066 mp și moara amplasată pe acesta din comuna Poenarii Burchii, sat Poenarii Rali judeţul Prahova.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Instanţa de fond a reţinut în mod corect că imobilul din litigiu a fost proprietatea lui B.N., autorul contestatorului, imobilul intrând sub incidenţa Legii nr.10/2001.
Legea nr.10/2001 prevede în art.1 că restituirea imobilelor preluate abuziv se face de regulă în natură, situaţiile în care măsurile reparatorii se acordă prin echivalent reprezentând excepţii prevăzute în mod expres. În speţă, indiferent dacă imobilul a trecut la stat cu titlu valabil sau în mod abuziv, aceasta nu se încadrează în astfel de excepţii.
Sub acest aspect, imobilul în litigiu nu intră sub incidenţa prevederilor art.16 alin.1 din Legea nr.10/2001, situaţie în care reclamantul este îndreptăţit la restituirea în natură.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs Primăria Poenarii Burchii, susţinând că imobilul figurează pe lista imobilelor care intră sub incidenţa art.16 alin.2 din Legea nr.10/2001 care va fi supusă spre aprobare guvernului, nefiind posibilă, conform și dispoziţiilor art.9 alin.2 din Lege, restituirea în natură.
Recursul nu este fondat.
Așa cum s-a reţinut de altfel prin Dispoziţia nr.72/2001 emisă de Primărie, a fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilului – moară – în considerarea prevederilor art.9 alin.2 și art.16 alin.1 din Legea nr.10/2001.
În atare situaţie, în mod corect a apreciat instanţa că în speţă, nu sunt incidente normele legale invocate, câtă vreme, potrivit art.16 al.1, foștilor proprietari li se acordă măsuri reparatorii prin echivalent în situaţia imobilelor ocupate de unităţi bugetare din învăţământ, sănătate, instituţii publice sau așezăminte social culturale, sedii ale partidelor politice legal înregistrate de misiuni diplomatice, oficii consulare ... ceea ce, evident, în speţă nu este cazul.
Tocmai de aceea, împrejurarea invocată, conform căreia imobilul în cauză este trecut pe lista de propuneri, privind incidenţa art.16 alin.2 din Legea nr.10/2001, către Guvernul României, rămâne fără semnificaţie, prevederea menţionată fiind raportată, desigur, la situaţiile reglementate de alin.1 din art.16 al legii.
În ce privește art.9 alin.2 aceeași lege, dispoziţia invocată, deasemeni nu are incidenţă, ea referindu-se la stablirea modalităţii de acordare a măsurii reparatorii prin echivalent, în ipoteza în care imobilele – cu altă destinaţie decât aceea de locuinţă - nu pot fi restituite în natură.
Faţă de cele arătate, așa cum a stabilit și instanţa de apel, modalitatea în care imobilul a fost preluat de stat, cu aplicarea sau nu a Legii nr.119/1948 interesează mai puţin, întrucât, chiar în ipoteza în care imobilul a trecut în proprietatea statului în temeiul legii menţionate, conform prevederilor art.2 alin.1 lit.a din Legea nr.10/2001, preluarea se consideră a fi abuzivă, imobilul fiind supus restituirii, de regulă în natură, în condiţiile legii (art.1 alin.1).
Reţinând și principiile stabilite în acest sens prin Norme metodologice de aplicare unitară a legii – prevalenţa restituirii în natură –, numai în situaţia în care această măsură nu este posibilă sau este expres înlăturată (ceea ce după cum s-a arătat în speţă nu este cazul) putându-se proceda la acordarea celorlalte măsuri reparatorii prevăzute, urmează ca, în baza art.312 C. proc.civ. să se respingă recursul.