Appeal on apartment recovery and sale annulment fails; buyers' titles upheld.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe court dismissed the claimants' appeal, affirming the prior decisions that rejected their action to recover apartments and annul sale contracts, so the defendants—the buyers—prevailed and retain ownership. The claimants had sued in 1998 to vindicate apartments sold by the state to tenant-purchasers under Law No. 112/1995, arguing that the seller's title had been annulled and that the maxim *resoluto iure dantis resolvitur ius accipientis* (the annulment of the transferor's right annuls the transferee's right) rendered the sales null. The decisive legal basis was that nullity of a sale of another's property applies only where the transfer has an illicit cause or was made in fraud of the true owner, neither of which was proven; moreover, the sales were validly concluded under Law No. 112/1995 after the claimants had opted for equivalent compensation and before they pursued recovery at common law, and the buyers were not parties to the annulment proceedings, so the transfers were upheld for reasons of legal protection and public-order security, barring the application of the invoked maxim.
Legislator headnote
AI generatedAppeal on apartment recovery and sale annulment fails; buyers' titles upheld: Împotriva acestei decizii reclamanţii au declarat recurs, bazat pe motivele de casare prevăzute de art.304 pct.7-10 Cod procedură civilă în dezvoltarea cărora au arătat, în esenţă, că „resoluto iure dantis resolvitur ius accipientis” (anularea dreptului celui care transferă, anulează și dreptul primitorului) afectează juridic pe subdobânditor. Or, în speţă, titlul vânzătorului (chemat în garanţie în proces) a fost desfiinţat, ceea ce atrage, necondiţionat, și anularea actelor subsecvente, încheiate de pârâte cu nesocotirea drepturilor Legii nr.112/1995. În consecinţă, au cerut admiterea acţiunii.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Revendicare și anularea contractelor prin care statul a vândut chiriașilor apartamentele în baza Legii nr.112/1995
Acţiunea nu este fondată dacă contractele s-au încheiat în condiţiile Legii nr.112/1995, după ce proprietarii, deposedaţi de stat, au optat pentru măsuri reparatorii prin echivalent și înainte de revendicarea apartamentelor pe calea dreptului comun.
Secţia civilă, decizia nr.3787 din 3 octombrie 2003
La data de 12 iunie 1998, au chemat în judecată pe M.C.V. și M.M. pentru revendicarea unor apartamente situate în București. Totodată, au cerut evacuarea pârâtei M.C.V. din apartamentul nr.1 și a pârâtei M.M. din apartamentul nr.4.
Pârâtele au chemat în garanţie pe Consiliul General al Municipiului București și D.G.A.F.I.București pentru restituirea preţului și atribuirea unor alte locuinţe, în caz de pierderea prin evicţiune a proprietăţii dobândite prin contractele de vânzare-cumpărare nr.217 din 18 decembrie 1996 (de către pârâta M.C.V.) și nr.534 din 5 martie 1997 (de către pârâta M.M.).
Tribunalul București, secţia a IV-a civilă, prin sentinţa nr.236 din 9 martie 2001, a respins ca nefondată acţiunea.
Curtea de Apel București, secţia IV-a civilă, prin decizia nr.542 din 13 noiembrie 2001, a respins, ca nefondat apelul reclamanţilor.
Împotriva acestei decizii reclamanţii au declarat recurs, bazat pe motivele de casare prevăzute de art.304 pct.7-10 Cod procedură civilă în dezvoltarea cărora au arătat, în esenţă, că „resoluto iure dantis resolvitur ius accipientis” (anularea dreptului celui care transferă, anulează și dreptul primitorului) afectează juridic pe subdobânditor. Or, în speţă, titlul vânzătorului (chemat în garanţie în proces) a fost desfiinţat, ceea ce atrage, necondiţionat, și anularea actelor subsecvente, încheiate de pârâte cu nesocotirea drepturilor Legii nr.112/1995. În consecinţă, au cerut admiterea acţiunii.
Recursul este nefondat.
Pârâtele au opus reclamanţilor dreptul de proprietate pe care l-au dobândit, cu titlu oneros, prin contractele de vânzare-cumpărare a apartamentelor revendicate, acte juridice încheiate în baza Legii nr.112/1995.
Reclamanţii au invocat nulitatea absolută a acestor contracte, dedusă din aplicarea lui „resoluto iure dantis resolvitur ius accipientis”, ca urmare a desfiinţării titlului vânzătorului și nerespectării dispoziţiilor Legii nr.112/1995.
Numai că nulitatea vânzării lucrului altuia acţionează, exclusiv, dacă actul de înstrăinare are o cauză ilicită ori a fost încheiat în frauda adevăratului proprietar, cu complicitatea și, în orice caz, pe riscul cumpărătorului („fraus omnia corrumpit”).
În speţă, existenţa cauzei ilicite ori a fraudei n-au fost probate. Dimpotrivă, apare dovedit că pârâtele n-au fost citate în procesul de desfiinţare a titlului vânzătorului și nici notificate. Nu mai puţin, actele de înstrăinare au fost încheiate, în condiţiile Legii nr.112/1995, după momentul opţiunii reclamanţilor pentru măsuri reparatorii prin echivalent și înainte de revendicarea apartamentelor, pe calea dreptului comun. Drept urmare, actele juridice invocate în apărare, fiind perfect valide, consolidează transferul dreptului de proprietate în favoarea pârâtelor și elimină, pentru considerente de protecţie și securitate juridică, în interesul ordinii publice, acţiunea lui „resoluto iure dantis resolvitur ius accipientis”, invocată de reclamanţi.
Așa fiind, se impune respingerea recursului, ca nefondat.