Enforcement of budgetary claims under agricultural lease: requirement of judicial judgment under O.G. 11/1996
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the Attorney General's appeal for cancellation, upholding the Court of Appeal's decision to annul the enforcement measures and affirming the plaintiff's success. The dispute concerned the forcible execution of budgetary claims for rent and default surcharges under an agricultural land lease agreement between a private individual and a municipality, where the plaintiff challenged the enforcement forms initiated under the government ordinance on budgetary claims. Relying on the civil procedure requirement that execution applies only to certain, liquid, and exigible debts, the court held that because the debt stemmed from a lease contract governed by general civil law, its existence and amount required a judicial judgment rather than being directly enforceable under the specific provision for uncontested budgetary claims; consequently, the enforcement was proper only under the provision requiring a court judgment, validating the annulment of the enforcement acts.
Legislator headnote
AI generatedart. 4 lit. j din O.G. nr.11/1996, art. 379 alin. 1 C. proc.civ, art. 4 lit. f din O.G. nr.11/1996; Enforcement of budgetary claims under agricultural lease: requirement of judicial judgment under O.G. 11/1996: The dispute concerned the forcible execution of budgetary claims for rent and default surcharges under an agricultural land lease agreement between a private individual and a municipality, where the plaintiff challenged the enforcement forms initiated under the government ordinance on budgetary claims. Relying on the civil procedure requirement that execution applies only to certain, liquid, and exigible debts, the court held that because the debt stemmed from a lease contract governed by general civil law, its existence and amount required a judicial judgment rather than being directly enforceable under the specific provision for uncontested budgetary claims; consequently, the enforcement was proper only under the provision requiring a court judgment, validating the annulment of the enforcement acts.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThe court applied this provision to determine that enforcement of the lease contract claims was valid only based on a judicial judgment, supporting the dismissal of the appeal.
This procedural rule was used to establish the requirement for a certain, liquid, and exigible claim as a basis for the court's final order.
The court explicitly cited this provision to distinguish it from the applicable rule, concluding that it did not govern the specific type of claim in the final decision.
Full text
Executare silită.Creanţe bugetare.Titlu executor.Chirie și majorări de întârziere datorate în baza contractului de locaţiune a 100 ha teren agricol încheiat cu primăria. Condiţii
În cazul redat, titlul executoriu îl constituie hotărârea judecătorească, conform dreptului comun și art.4 lit.f din O.G. nr.11/1996, iar nu contractul de locaţiune.
Secţia civilă, decizia nr.3784 din 3 octombrie 2003
La data de 21 mai 2001, O.I. a chemat în judecată Primăria comunei Scorţaru Nou, Judeţul Brăila pentru anularea formelor de executare a două creanţe bugetare reprezentând chirii (30 milioane lei) și majorări de întârziere (26.901.100 lei), urmărite în temeiul contractului de locaţiune a 100 ha teren agricol, încheiat cu pârâta la data de 17 aprilie 1999.
Judecătoria Brăila, prin sentinţa civilă nr. 9361 din 20 noiembrie 2001, a respins contestaţia, ca nefondată.
Tribunalul Brăila, secţia civilă, prin decizia nr. 598 din 9 aprilie 2002, a admis recursul contestatoarei și admiţând contestaţia, a anulat formele de executare, cu motivarea că litigiul derivă dintr-un contract de închiriere căruia îi sunt aplicabile dispoziţiile Codului civil, nefiind incidente, ca atare prevederile O.G. nr.11/1996 privind executarea creanţelor bugetare.
Împotriva acestei decizii, la data de 9 aprilie 2003, procurorul General de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a introdus recurs în anulare cerând reformarea ei pentru încălcarea esenţială a dispoziţiilor art. 1 și 4 lit. f din O.G. nr.11/1996 privind executarea creanţelor bugetare. S-a susţinut că în temeiul textelor de lege enunţate, creanţele de litigiu sunt creanţe bugetare rezultate dintr-un contract de locaţiune, executabile potrivit dispoziţiilor O.G. nr.11/1996. În consecinţă, s-a cerut păstrarea soluţiei judecătoriei.
Recursul în anulare este nefondat.
În materia oricărei executări silite se aplică regula imperativă că nici o urmărire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decât pentru o creanţă certă, lichidată și exigibilă (art. 379 alin. 1 C. proc.civ.).
Conform art. 112 din O.G. nr.11/1996, regula enunţată este aplicabilă și executării creanţelor bugetare, fiind, ca atare, indubitabil, că textul art. 4 lit. f din ordonanţă are în vedere, necondiţionat, creanţele care sunt certe, lichide și exigibile.
Creanţa invocată de intimată izvorăște însă dintr-un contract de locaţiune, impus regulilor generale ale dreptului comun, referitor la care existenţa, exigibilitatea și lichiditatea chiriilor restante datorate de contestatoare nu pot rezulta decât dintr-o hotărâre judecătorească. În această ipoteză sunt aplicabile dispoziţiile art. 4 lit. j din O.G. nr.11/1996 care cer existenţa hotărârii judecătorești, și nu ale art. 4 lit. f așa cum pretinde recursul în anulare.
În consecinţă, soluţia admiterii contestaţiei se verifică a fi legală și temeinică, considerent pentru care se impune respingerea recursului în anulare, ca nefondat.