Inadmissibility of appeal against internal reassignment of case between civil and commercial sections of the same court
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice declared the appeal inadmissible, thereby upholding the Court of Appeal's prior order to remove the case from the civil section and forward it to the court administration for reassignment to a commercial section. The dispute involved a corporate entity seeking damages from state tax and customs authorities for the alleged abuse of container immobilization, with the appellant challenging the procedural reassignment as an improper decline of jurisdiction. Relying on the procedural principle that interlocutory orders are only appealable with the merits, except for specific statutory declines of court competence, the court held that internal distribution of cases between sections within the same court is an administrative act, not a statutory decline of court competence, as the Civil Procedure Code regulates the competence of courts rather than their internal sections; consequently, the legal nature of the dispute (civil vs. commercial) is a matter of merits that can only be challenged alongside the final decision.
Legislator headnote
AI generatedart. 299 C. proc. civ; Inadmissibility of appeal against internal reassignment of case between civil and commercial sections of the same court: Potrivit principiului ce se degajă din dispoziţiile art. 282 (2) și art. 299 C. proc. civ., încheierile premergătoare nu pot fi atacate prin intermediul căilor legale decât odată cu fondul, excepţie făcând cazul reglementat de art. 158 (3), care prevede că, împotriva hotărârii prin care instanţa se declară necompetentă se poate exercita recurs în termen de 5 zile de la pronunţare.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Recurs inadmisibil declarat împotriva încheierii prin care secţia civilă a instanţei de recurs trimite dosarul conducerii instanţei pentru a fi repartizat secţiei comerciale
Codul de procedură civilă reglementează competenţa judecătoriilor, tribunalelor, curţilor de apel și Curţii Supreme de Justiţie, iar nu competenţa secţiilor acestora, astfel că măsurile de repartizare a cauzelor între secţiile aceleiași instanţe nu constituie declinare de competenţă și, drept urmare, nu pot fi atacate prin intermediul căilor legale decât odată cu fondul.
Secţia civilă, decizia nr.3625 din 24 septembrie 2003
Tribunalul București, secţia a IV-a civilă, prin sentinţa nr. 1110 din 1 iulie 2002, a respins, ca nefondată, acţiunea introdusă de reclamanta Societatea comercială M.S., împotriva pârâţilor Statului Român, Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Constanţa, Direcţiei Generale a Vămilor și Direcţia Regională Vamală Constanţa, având ca obiect obligarea în solidar a pârâţilor la plata echivalentului în lei, la data efectuării plăţii, a sumei de 648.270 USD, reprezentând prejudiciul cauzat reclamantei ca urmare a indisponibilizării abuzive a unui număr de 29 containere, proprietatea acesteia.
Investită cu soluţionarea recursului declarat de reclamantă, Curtea de Apel București, Secţia a IV-a civilă, prin încheierea pronunţată la data de 5 martie 2003, a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea dosarului conducerii instanţei pentru a fi repartizată unei secţii comerciale, având în vedere natura litigiului.
Împotriva menţionatei încheieri reclamanta a declarat recurs, solicitând casarea ei și trimiterea cauzei spre competentă soluţionare, la secţia civilă a aceleiași curţi de apel, iar în subsidiar, casarea și a hotărârii primei instanţe, dacă se consideră că revine secţiei comerciale competenţa de soluţionare a litigiului.
Recursul nu este admisibil.
Potrivit principiului ce se degajă din dispoziţiile art. 282 (2) și art. 299 C. proc. civ., încheierile premergătoare nu pot fi atacate prin intermediul căilor legale decât odată cu fondul, excepţie făcând cazul reglementat de art. 158 (3), care prevede că, împotriva hotărârii prin care instanţa se declară necompetentă se poate exercita recurs în termen de 5 zile de la pronunţare.
În cauză, obiectul recursului nu-l constituie o hotărâre de declinare de competenţă, ci o încheiere prin care s-a materializat un act procedural de natură administrativă, prin care dosarul a fost scos de pe rolul secţiei civile și trimis conducerii instanţei în vederea repartizării la una din secţiile comerciale din cadrul aceleiași instanţe.
Așadar efectul acestei măsuri nu constă, ca în cazul declinării de competenţă, în dezinvestirea „instanţei” care a luat măsura, aceeași „instanţă”, respectiv Curtea de Apel București rămânând în continuare investită cu soluţionarea cauzei.
Cum Codul de procedură civilă reglementează competenţa „instanţelor” de judecată – judecătorii, tribunale, curţi de apel și Curtea Supremă de Justiţie – iar nu a secţiilor acestora, măsurile de repartizare a cauzelor între secţiile aceleiași instanţei nu constituie declinare de competenţă și, drept urmare, nu pot fi atacate prin intermediul căilor legale decât odată cu fondul.
Cât privește stabilirea naturii juridice a raporturilor dintre părţi, dacă ele sunt de natură civilă ori comercială, aceasta constituie o chestiune de judecată, odată cu hotărârea dată în fondul litigiului putând fi atacată și încheierea de scoatere a cauzei de pe rolul secţiei civile și de trimitere la o altă secţie a aceleiași curţi de apel.
Faţă de cele ce preced, recursul se privește ca inadmisibil și a fost respins ca atare.