Expropriated properties: impossibility of in-kind restitution and applicability of equivalent compensation under Law No. 10/2001
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's recourse, upholding the lower court decisions that rejected the property revindication claim, thereby leaving the state and local administration in possession of the assets. The dispute centered on a petition by a great-nephew of the original owner to recover real estate (buildings and land) formerly part of a private estate in Dâmbovița County, which had been taken over by the state in 1945 and 1949 for agrarian reform and is currently administered by a chronic somatic hospital under the public property of the local commune. The court held that because the properties were acquired by the state with title under Law No. 187/1945 and Decree No. 83/1949, and subsequently transferred to the local public domain via Laws No. 213/1998 and related government orders, they no longer support in-kind restitution through common law; consequently, the claimant is limited to seeking reparative measures in the form of an equivalent compensation pursuant to Article 16 of Law No. 10/2001.
Legislator headnote
AI generatedart.16 din Legea nr.10/2001; Expropriated properties: impossibility of in-kind restitution and applicability of equivalent compensation under Law No. 10/2001: Curtea de Apel Ploiești, prin decizia civilă nr.29/9.04.2002, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Expropriere. Imobile preluate de stat cu titlu, prin expropriere, potrivit Legii nr.187/1945 și Decretului nr.83/1949, și ocupate de unităţi de sănătate
În speţă, imobilele nu mai pot face obiectul restituirii în natură, ci reclamantului i se pot acorda măsuri reparatorii prin echivalent în condiţiile prevăzute în art.16 din Legea nr.10/2001.
Secţia civilă, decizia nr.3583 din 23 septembrie 2003
Prin sentinţa civilă nr.75/16.01.2002, Tribunalul Dâmboviţa a respins ca nefondată acţiunea reclamantului I.M. împotriva Ministerului de Finanţe București – Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dîmboviţa și a Consiliului Local al comunei Gura Ocniţei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamantul în calitate de nepot al autorului I.I., decedat la 7.04.1944, a revendicat imobilele (terenuri și construcţii), rămase pe urma autorului, care au fost preluate de Statul Român în 1945, potrivit Reformei Agrare și în baza Decretului nr.83/1949. Imobilele revendicate fiind Căminul Spital Bolnavi Cronici Somatici Săcuieni, anexele acestuia și terenul aferent,ce fac parte din domeniul public al comunei Gura-Ocniţei, conform Hotărârii Consiliului Local Gura-Ocniţei nr.14/20.08.1999. În atare situaţie reclamantul poate solicita restituirea imobilelor revendicate în echivalent potrivit art.16 din Legea nr.10/2001.
Curtea de Apel Ploiești, prin decizia civilă nr.29/9.04.2002, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală deoarece, fiind vorba de o acţiune în revendicare, instanţele trebuiau să compare titlurile părţilor cu privire la bunurile revendicate și să dea eficienţă acelui titlu care este mai caracterizat. Acest lucru nu s-a făcut nici la fond și nici în apel.
Recursul nu este fondat.
Formulând acţiunea în revendicare, reclamantul, nepot al autorului I.I. a dedus judecăţii încălcarea dreptului de proprietate asupra imobilului: construcţii și terenul aferent acestora, situat pe raza comunei Gura Ocniţei judeţul Dâmboviţa, solicitând restabilirea acestui drept încălcat prin aplicarea greșită a dispoziţiilor Decretului nr.83/1949.
Autorul reclamantului a fost titularul dreptului de proprietate al moșiei din comuna Săcuieni jud. Dâmboviţa, ce a format obiectul exproprierii potrivit Legii nr.187/1945 și a Decretului nr.83/1949 .
Potrivit proceselor-verbale din 13.11.1945 și din 13.04.1949 au fost preluate de stat conacul și inventarul agricol, în care au fost cuprinse și construcţiile revendicate, împreună cu terenul aferent, situate pe raza comunei Gura Ocniţei judeţul Dâmboviţa.
Deci, imobilele revendicate de reclamant au fost preluate de Statul Român cu titlu .
De la data preluării imobilelor și până în prezent, Primăria Gura Ocniţei jud. Dâmboviţa și Căminul Spital Bolnavi Cronici Somatici Săcuieni au administrat bunurile revendicate și au edificat anumite construcţii concretizate printr-un nou sediu administrativ, garaj, bucătărie, construcţie pentru puţ cu hidrofor, aducând în același timp îmbunătăţiri construcţiilor existente în vederea utilizării lor pentru scopul pentru care au fost preluate.
În prezent, imobilele revendicate de reclamant au trecut în proprietatea publică a comunei Gura Ocniţei judeţul Dâmboviţa, iniţial, pe lista anexei a H.G. nr.61/1995 și H.G. nr.939/1997 și mai apoi în baza Legii nr.213/1998.
Bunurile respective sunt în administrarea Căminului Spital Bolnavi Cronici Somatici Săcuieni.
Cum imobilele revendicate au intrat iniţial cu titlu în proprietatea statului, iar mai apoi în proprietatea publică a Comunei Gura-Ocniţei judeţul Dâmboviţa, ele nu mai pot face obiectul restituirii în natură pe calea dreptului comun, ci reclamantului i se pot acorda măsuri reparatorii prin echivalent în condiţiile Legii nr.10/2001.
Pentru aceste considerente, se va respinge recursul.