Res judicata bars civil recovery of property nationalized under Decree 11/1951 when subsequent claim relies on distinct legal basis under Law 213/1998
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Justice (High Court of Cassation and Justice) allowed the appellant's appeal, quashed the lower court decisions, and remanded the case to the Sinaia Court of First Instance for a fresh trial on the merits, determining that the defense of res judicata was not admissible. The dispute concerned the recovery of real estate originally requisitioned in 1948 and subsequently transferred to the state under Decree No. 111/1951, where the lower courts had dismissed the claimant's second action based on a prior, final judgment from 1998. The Supreme Court ruled that the essential element of *identical cause* required by Article 1201 of the Civil Code was missing because the prior action relied on Law No. 112/1995 and Article 480 of the Civil Code, whereas the current action was founded on Article 6 of Law No. 213/1998, which allows courts to assess the validity of the state’s title against the initial owner’s title. Consequently, the identity of parties and object alone was insufficient to establish the authority of the prior judgment, and the remand also includes the examination of the defendant’s passive procedural capacity.
Legislator headnote
AI generatedart.1201 C.civ, art.6 din Legea nr.213/1998, art.480 C.civ; Res judicata bars civil recovery of property nationalized under Decree 11/1951 when subsequent claim relies on distinct legal basis under Law 213/1998: Potrivit art.1201 C.civ. este lucru judecat „atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părţi, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate”.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Revendicarea imobilului rechiziţionat și trecut ulterior în proprietatea statului în baza Decretului nr.111/1951. Condiţii în care s-ar putea reţine că există autoritate de lucru judecat
Excepţia autorităţii lucrului judecat, conform art.1201 C.civ., nu este fondată dacă ultima acţiune, deși are același obiect, privește aceleași părţi, fiind făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate, este întemeiată în drept pe dispoziţiile art.6 din Legea nr.213/1998, care este altă cauză decât aceea invocată în prima acţiune și anume prevederile Legii nr.112/1995.
Secţia civilă, decizia nr.3417 din 17 septembrie 2003
Prin cererea înregistrată la 11.09.2000 reclamantul D.C.G. a chemat în judecată Consiliul local al orașului Sinaia solicitând instanţiei să-l oblige a-i lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie un imobil situat în Sinaia, compus din teren în suprafaţă de 903 mp. și construcţii, motivând că imobilul proprietatea bunicii sale a fost rechiziţionat prin ordinul nr.180/1948, apoi a trecut la stat prin sentinţa civilă nr.224/1954 în temeiul Decretului nr.111/1951, sentinţă ce nu a fost comunicată, statul are doar un titlu aparent, iar prevederile art.6 și 7 din Legea nr.213/1998 îi permit reclamantului, în calitate de unic moștenitor al proprietarei, să pretindă restituirea imobilului.
Acţiunea a fost respinsă prin sentinţa civilă nr.378 din 15.12.2000 a Tribunalului Prahova, care a reţinut și a admis excepţia autorităţii lucrului judecat.
În motivarea hotărârii se arată că între părţi a mai existat un litigiu, având același obiect și cauză cu cel de faţă, soluţionat prin sentinţa civilă nr.3154 din 9.09.1998 a Judecătoriei Câmpina, în sensul respingerii acţiunii reclamantului, soluţie menţinută în apel prin decizia civilă nr.885 din 5.04.1999 a Tribunalului Prahova și în recurs de Curtea de Apel Ploiești, secţia civilă, prin decizia nr.2474 din 12.08.1999.
Hotărârea primei instanţe, pronunţată în prezentul litigiu, a fost atacată cu apel de reclamant, care a susţinut că nu este operantă excepţia autorităţii lucrului judecat.
Curtea de Apel Ploiești, secţia civilă, a respins apelul prin decizia nr.51 din 9.05.2001, în considerentele căreia a reţinut că există autoritate de lucru judecat chiar dacă obiectul acţiunilor este formulat diferit, însă din cuprinsul lor rezultă că scopul final urmărit de reclamant este același în ambele pricini, anume revendicarea imobilului.
Împotriva deciziei a introdus recurs reclamantul, susţinând în esenţă că elementele excepţiei autorităţii lucrului judecat nu sunt realizate.
Recursul reclamantului este fondat.
Potrivit art.1201 C.civ. este lucru judecat „atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părţi, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate”.
În cauză există identitate de părţi, chiar dacă în primul litigiu au fost introduși ulterior sesizării instanţei și alţi pârâţi, alături de Consiliul local Sinaia, care însă figurează ca pârât în ambele pricini.
Există de asemenea identitate de obiect, deoarece în amândouă acţiunile se cere obligarea pârâtului de a lăsa reclamantului recurent în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în Sinaia.
Diferit este însă cel de-al treilea element al puterii lucrului judecat, anume cauza, acţiunile având temeiuri de drept diferite; dacă în primul litigiu recurentul reclamant a contestat titlul statului invocând prevederile Legii nr.112/1995 și ale art.480 C.civ., în prezentul litigiu recurentul reclamant și-a întemeiat pretenţia pe dispoziţiile art.6 din Legea nr.213/1998, care permit instanţelor judecătorești să stabilească valabilitatea titlului statului și apoi, pe cale de consecinţă, să îl compare cu cel al proprietarului iniţial.
Excepţia autorităţii lucrului judecat operează numai în cazul în care există cumulativ tripla identitate cerută de art.1201 C.civ., lipsa unui element comun, în speţă temeiul juridic, face ca excepţia să nu poată fi cu succes invocată și drept urmare recursul s-a admis, s-a casat decizia atacată precum și sentinţa primei instanţe, și s-a trimis cauza spre competentă soluţionare de Judecătoria Sinaia, ambele instanţe rezolvând pricina pe excepţia autorităţii lucrului judecat, fără a cerceta fondul cauzei.
În rejudecare se va examina și excepţia invocată de intimatul pârât în instanţa de recurs privind lipsa calităţii lui procesuale pasive.