Recognition of foreign name-change certificates: Application of Private International Law over domestic civil status legislation

Drept internaţional privat. Recunoașterea actelor autorităţilor din Israel de schimbare a numelui unui cetăţean român stabilit în Israel

Pentru recunoașterea actelor unui stat străin de schimbare a numelui cetăţeanului român stabilit în străinătate, sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr.105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat, iar nu dispoziţiile Legii nr.119/1996 cu privire la actele de stare civilă.

Secţia civilă, decizia nr.3074 din 8 iulie 2003

La 25 aprilie 2002, S.A. a solicitat, în temeiul art.165 din Legea nr.105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat, să i se recunoască certificatul nr.318/2001 și traducerea legalizată care atestă schimbarea numelui, precum și extrasul din Registrul Populaţiei și traducerea legalizată a acestuia care dovedesc schimbarea numelui și a prenumelui.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că s-a născut în Brăila la data de 18 ianuarie 1929, în certificatul de naștere emis de oficiul de stare civilă Brăila fiind trecut prenumele “Leon” și numele “Stanislav”. În anul 1955 a părăsit ţara stabilindu-se în Israel unde și-a schimbat numele prin ebraizare devenind Arie Sinai și, a cerut Primăriei Brăila înscrierea menţiunii de schimbare a numelui de familie și a prenumelui pe marginea actului de naștere, însă a fost îndrumat să se adreseze Tribunalului, în vederea recunoașterii certificatului de schimbare a numelui.

Investit cu cererea reclamantului, Tribunalul Brăila, secţia civilă a respins această cerere, ca nefondată, prin sentinţa nr.216 din 27 mai 2002, reţinând că actul de stare civilă nu este un act de jurisdicţie în sensul art.165 din Legea nr.105/1992 care se referă la efectele hotărârilor străine ca acte de jurisdicţie ale instanţelor judecătorești, notariatelor oricăror autorităţi competente dintr-un alt stat.

Soluţia tribunalului a fost confirmată de Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, care, prin decizia nr.70/A din 15 octombrie 2002, a respins ca nefondat apelul formulat de reclamant.

Pentru a hotărî astfel, curtea a reţinut că într-adevăr certificatul, a cărei recunoaștere se cere, a fost emis de un organ competent din statul Israel, respectiv de Ministerul de Interne, dar, acest act nu este de jurisdicţie ci un act administrativ. Că, fiind vorba de recunoașterea unui act de stare civilă aparţinând unui cetăţean român cu domiciliul în străinătate, sunt incidente prevederile Legii nr.119/1996 cu privire la actele de stare civilă, care, la art.43 alin.3 statuează, că actele de stare civilă ale cetăţenilor români întocmite de autorităţile străine, au putere doveditoare în ţară, numai dacă sunt transcrise în registrele de stare civilă române, iar la art.44 lit.f și art.57 pct.1 și 3 statuează că modificarea, rectificarea sau completarea actelor de stare civilă și a menţiunilor înscrise pe acestea, se pot face numai în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, pronunţate de Judecătoria sectorului 1 București, cum este cazul în speţă. A conchis instanţa, că în mod greșit reclamantul s-a adresat Tribunalului invocând Legea 105/1992.

Împotriva menţionatei decizii reclamantul a declarat recurs invocând motivele de casare prevăzute de art.304 pct.8 și 9 C.proc.civ. A susţinut că instanţa a interpretat greșit natura juridică a actelor deduse judecăţii și că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii.

Recursul este fondat, în sensul celor ce se vor arăta în continuare.

În petitul acţiunii, precizând că și-a păstrat tot timpul și cetăţenia română, reclamantul a solicitat să i se recunoască:

- certificatul care atestă schimbarea la 25 noiembrie 1955 a numelui și prenumelui din Stanislav Leon în Sinai Arie, eliberat de Ministerul de Interne al Statului Israel și apostilat de Tribunalul Suprem din Haifa-Israel conform Convenţiei de la Haga din 5 octombrie 1961;

- extrasul din Registrul Populaţiei privind pe Sinai Arie emis de același minister.

Aceste acte care emană de la o autoritate competentă a statului Israel, respectiv Ministerul de Interne, apostilate de instanţa judecătorească din Haifa, ceea ce le conferă caracter jurisdicţional, nu sunt acte de stare civilă, așa cum în mod eronat le-a caracterizat instanţa de apel confirmând soluţia instanţei de fond. Ele atestă o situaţie de fapt, respectiv schimbarea numelui și prenumelui reclamantului care conformându-se adresei nr.263644/10.01.2002 a Ministerului de Interne Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a Persoanei a solicitat recunoașterea lor, în vederea înscrierii prin menţiune pe marginea actului de naștere aflat la Primăria Municipiului Brăila – Oficiul stării civile.

Art.165 din Legea nr.105/1992 prevede că, în cazul acestei legi, termenul de hotărâri străine se referă la actele de jurisdicţie ale instanţelor judecătorești, notariatelor sau oricăror autorităţi competente dintr-un alt stat, iar art.166 prevede, printre altele, că hotărârile străine sunt recunoscute de plin drept în România dacă se referă la statutul civil al cetăţenilor statului unde au fost pronunţate.

Așadar, în speţă, nu sunt incidente prevederile Legii nr.119/1996 cu privire la actele de stare civilă, iar Ordonanţa Guvernului României nr.41 din 30 ianuarie 2003 privind dobândirea și schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice, nu conţine dispoziţii exprese referitoare la înscrierea menţiunilor de schimbare a numelui de către o autoritate a unui stat străin în cazul persoanelor care și-au menţinut cetăţenia română.

Rezultă deci, că sunt aplicabile prevederile Legii nr.105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat.

Analizând actele, a căror recunoaștere s-a solicitat, se constată că în extrasul din Registrul Populaţiei se menţionează că schimbarea numelui și prenumelui s-a înregistrat la Biroul Înregistrării Populaţiei la data de 25 noiembrie 1955 și i s-a eliberat lui Sinai Arie certificatul nr.10624. Certificatul care atestă schimbarea numelui, nu poartă nici un alt număr, în afara celui sub care a fost autentificat de notar.

În această situaţie se impune completarea probatoriului, pentru stabilirea cu exactitate și identificarea concretă a actelor ce urmează a fi recunoscute, și pentru lămurirea inadvertenţei menţionate .

Faţă de cele ce preced, în temeiul art. 312 C.proc.civ., recursul a fost admis, hotărârile pronunţate s-au casat, iar cauza s-a trimis pentru rejudecare Tribunalului Brăila.