Sole right of plaintiff to suspend vindication of nationalized property under Article 47 Law 10/2001
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the claimants' appeal and annulled the appellate court's decision of April 29, 2002, which had suspended the proceedings, thereby restoring the case for judgment on the merits. The dispute concerned a civil action for the vindication of a property nationalized in 1948, where the appellate court had erroneously re-suspended the proceedings ex officio or at the defendant's request after the plaintiffs had already requested the resumption of the case following a prior suspension. Relying on Article 47 of Law No. 10/2001 and the principle of party disposition under Romanian civil procedure, the court established that the right to suspend the judicial process in favor of an administrative restitution claim belongs exclusively to the entitled person (the plaintiff), and therefore cannot be imposed by the court or other parties against the plaintiff's will, particularly when such measures infringe upon the right to a fair trial and reasonable procedural duration.
Legislator headnote
AI generatedart.47 din Legea nr.10/2001; Sole right of plaintiff to suspend vindication of nationalized property under Article 47 Law 10/2001: La 8 octombrie 2001, instanţa de apel a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul art.47 din Legea nr.10/2001, la cererea reclamanţilor, care notificaseră la 30 iulie 2001 Primăria municipiului Curtea de Argeș solicitând restituirea bunului imobil în natură. În încheierea de suspendare s-a menţionat că aceasta va dura „până la soluţionarea formalităţilor Legii nr.10/2001”.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Revendicarea imobilului naţionalizat. Suspendarea judecăţii din oficiu în baza art.47 din Legea nr.10/2001
Numai la cererea reclamantului din acţiunea în revendicare a imobilului naţionalizat se poate suspenda judecata conform art.47 din Legea nr.10/2001, iar nu din oficiu sau la cererea altei părţi.
Secţia civilă, decizia nr.2818 din 27 iunie 2003
Prin acţiunea înregistrată la 26 mai 1998 reclamanţii G.V. și B.F. au chemat în judecată Ministerul de Interne și Serviciul Român de Informaţii pentru revendicarea imobilului situat în Curtea de Argeș, str.Mărășești nr.2, naţionalizat de la autorul lor B.G.
La 13 mai 1999, Judecătoria Curtea de Argeș, după administrarea probei cu expertiză, și-a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Argeș.
Acţiunea a fost respinsă prin sentinţa civilă nr.329 din 18 decembrie 2000 a Tribunalului Argeș, iar apelul împotriva acestei sentinţe, s-a înregistrat la Curtea de Apel Pitești sub nr.2584/2001.
La 8 octombrie 2001, instanţa de apel a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul art.47 din Legea nr.10/2001, la cererea reclamanţilor, care notificaseră la 30 iulie 2001 Primăria municipiului Curtea de Argeș solicitând restituirea bunului imobil în natură. În încheierea de suspendare s-a menţionat că aceasta va dura „până la soluţionarea formalităţilor Legii nr.10/2001”.
Reclamanţii au solicitat, la 24 ianuarie 2002, repunerea cauzei pe rol. După mai multe termene la care procedura a fost completă, prin încheierea din 29 aprilie 2002, Curtea de Apel Pitești a suspendat din nou cauza, până la soluţionarea notificării formulate de reclamanţi.
Împotriva acestei încheieri reclamanţii au declarat recurs, susţinând nelegalitatea măsurii dispuse de instanţa de apel, care încalcă dispoziţiile art.47 din Legea nr.10/2001, exercitându-și dreptul de opţiune conferit de această lege, iar nu instanţa din oficiu, la cererea pârâtului din proces.
Recursul este fondat.
În aplicarea art.6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului și libertăţilor fundamentale, care consacră dreptul la un proces echitabil, instanţele din toate statele membre ale Consiliului Europei trebuie să vegheze la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, în mod independent și imparţial și să motiveze suficient măsurile luate. Aceste exigenţe au fost observate și în legislaţia procesual civilă internă.
În speţă, acţiunea a fost pornită în anul 1998 și a fost formulată potrivit dreptului comun. Împrejurarea că pe parcursul soluţionării cauzei a intrat în vigoare o nouă lege, reparatorie pentru foștii proprietari (moștenitorii acestora) ale căror imobile au fost în mod abuziv trecute în proprietatea statului poate avea o influenţă asupra proceselor în curs conform dispoziţiilor acestei legi. Potrivit art.47 alin.1 din Legea nr.10/2001, prevederile acestei legi sunt aplicabile și în cazul acţiunilor în curs de judecată, persoana îndreptăţită putând alege calea acestei legi, renunţând la judecarea cauzei sau solicitând suspendarea cauzei. Prin cererea formulată reclamanţii au solicitat suspendarea cauzei, arătând că în cazul nerezolvării favorabile pe cale administrativă a cererii lor, își rezervă dreptul de a solicita repunerea cauzei pe rol și continuarea judecăţii. După solicitarea repunerii pe rol, au depus un înscris emanând de la primărie din care reieșeau impedimente în rezolvarea cererii administrative potrivit dorinţei petenţilor. În aceste condiţii, întrucât suspendarea potrivit art.47 alin.1 din Legea nr.10/2001 este un drept exclusiv al persoanei îndreptăţite, neputând fi dispusă din oficiu sau la cererea unei alte persoane, în mod eronat și cu încălcarea dreptului de disponibilitate al reclamanţilor, instanţa de apel a dispus o nouă suspendare a cauzei.
Se impune, de aceea, admiterea recursului, cu consecinţa desfiinţării încheierii de suspendare din 29 aprilie 2002, judecarea apelului urmând a fi continuată cu respectarea principiului disponibilităţii specific procesului civil român. Evident, pentru evitarea tergiversării judecăţii și a abuzului în exercitarea drepturilor procesuale, se va pune în vedere reclamanţilor să prezinte stadiul rezolvării notificării lor de către Primărie.
Pentru aceste considerente, recursul a fost admis.