Quasi-delict liability for fire spread from electrical fault: interpretation of "custody" and "susceptible things" under Article 1000(1) Civil Code

Delict și cvasidelict. Înţelesul sintagmei de „lucruri ce sunt sub paza noastră” din art.1000 alin.1 C.civ.

Prin lucruri susceptibile de a cauza prejudiciu se înţelege orice bunuri mobile sau imobile ce se află sau nu în mișcare între care și electricitatea. Noţiunea de pază se referă la paza juridică care, în principiu, revine proprietarului, deoarece, în baza acestei calităţi, numai acesta are dreptul și obligaţia de control asupra lucrului și, deci, îndreptăţirea de a lua măsurile necesare pentru ca lucrul să nu se afle în situaţia de a cauza altora un prejudiciu.

Secţia civilă, decizia nr.2725 din 24 iunie 2003

Tribunalul Vâlcea, prin decizia civilă nr.172/8.10.2001, a admis acţiunea formulată de reclamanţii: F.G. și S.C., în contradictoriu cu pârâţii: C.D., S.C. „M.” SRL, și, pe cale de consecinţă, pârâţii au fost obligaţi la plata sumei de 216.237.500 lei cu titlu de daune.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, la data de 2.12.2000 în incinta barului aparţinând S.C. „M.” SRL al cărui

administrator și proprietar este pârâtul C.D., a izbucnit un incendiu, care s-a propagat asupra imobilelor vecine, proprietatea reclamanţilor.

Prejudiciul încercat de reclamanţi s-a ridicat la 216.237.500 lei (C.D.) și 12.352.400 lei (S.C.), conform evaluărilor făcute de un expert.

S-a mai reţinut că incendiul s-a produs urmare a scurt circuitului electric produs la barul proprietatea pârâtului C.D., așa cum rezultă din actul constatator întocmit de Grupul de Pompieri al Judeţului Vâlcea.

Prin decizia civilă nr.103/A/9.12.2001 a Curţii de Apel Pitești, s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâţi.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că prejudiciul încercat de reclamanţi s-a datorat scurt circuitului electric ce s-a produs la barul proprietatea pârâtului C.D., așa cum rezultă din actul constatator întocmit de Grupul de Pompieri al Judeţului Vâlcea.

Împotriva deciziei civile, mai sus menţionată, au declarat recurs pârâţii, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală deoarece:

- probatoriul existent în cauză este insuficient pentru a se putea trage o concluzie în sensul că incendiul ce s-a produs la barul proprietatea recurentului s-a datorat unui scurcircuit, la instalaţia electrică;

- deși apelul s-a respins ca nefondat, totuși din considerente rezultă că apelanţii sunt decăzuţi din dreptul de a mai motiva calea de atac, întrucât motivarea apelului s-a făcut peste termenul de 15 zile prevăzut de art.248 C.proc.civ.

Recursul nu este fondat.

Prin art.1000 alin.1 C.civ., a fost instituită răspunderea pricinuită de lucruri – bazată pe prezumţia culpei – prin lucruri susceptibile de a cauza prejudiciu înţelegându-se orice bunuri mobile sau imobile care se află sau nu în mișcare, între care și electricitatea.

Această prezumţie de responsabilitate se întemeiază pe aceea că persoana care are paza legală a lucrului nu și-a îndeplinit această obligaţie de rezultat și că temeiul răspunderii îl constituie lipsa de pază a lucrului.

În ceea ce privește conţinutul noţiunii de pază, la care se referă prevederea legală sus-menţionată, este de necontestat că aceasta nu privește paza materială, ci paza juridică care, în principiu, revine proprietarului deoarece, în baza acestei calităţi, numai acesta are dreptul și obligaţia de control asupra lucrului și, deci, este dator să ia măsurile necesare pentru ca lucrul să nu se afle în situaţia de a cauza altora un prejudiciu.

În speţă, cauza procedurii faptului păgubitor pentru reclamanţii F.G. și S.C. a constituit-o declanșarea incendiului în incinta proprietăţii pârâtului C.D., determinat de ignorarea de către acesta a măsurilor pe care trebuia să le prevadă și să le realizeze la sistemul instalaţiilor și aparatelor electrice precum și oricăror alte condiţii care ar fi putut declanșa un eventual incendiu și pe care pârâtul putea și trebuia să le prevadă.

Este de necontestat că incendiul s-a produs în incinta barului „M.” al cărui proprietar și administrator este pârâtul C.D., care avea obligaţia de control asupra barului și, deci îndreptăţit să ia măsurile necesare pentru ca lucrul (barul) să nu se afle în situaţia de a cauza prejudicii reclamanţilor prin incendierea proprietăţilor acestora.

Așadar, în cauză operează răspunderea pricinuită de lucruri – bazată pe prezumţia culpei – prin lucruri susceptibile de a cauza prejudiciu înţelegându-se orice bunuri mobile sau imobile care se află sau nu în mișcare, între care și electricitatea.

Chiar dacă pârâtul nu a determinat în mod nemijlocit producerea faptei păgubitoare, în sarcina lui se reţine neîndeplinirea unor obligaţii de diligenţă ce constau în sarcina de a controla periodic instalaţia electrică la barul „M.”, lucru care ar fi determinat înlăturarea situaţiei păgubitoare.

Prin urmare, probatorul existent în cauză este suficient pentru a concluziona că incendiul s-a datorat culpei acestuia care nu a controlat periodic instalaţia electrică de la bar, lucru care ar fi înlăturat producerea incendiului care ulterior s-a propagat la construcţiile vecine ale reclamanţilor, deci critica referitoare la insuficienţa probatorului existent în cauză nu poate fi reţinută.

Neîntemeiată este și critica referitoare la existenţa unei contradicţii între considerentele și dispozitivul deciziei atacate, întrucât printr-o motivare amplă, instanţa de apel a analizat fondul cauzei, lucru care rezultă atât din considerente cât și din dispozitivul deciziei criticate.

Pentru toate aceste considerente, Curtea reţine că recursul declarat de pârâţi este nefondat și în consecinţă, va fi respins ca nefondat.