Restitution of nationalized and privatized property: necessity of prior judicial annulment of privatization act

Restituirea în natură a imobilului naţionalizat și ulterior privatizat

Restituirea în natură a imobilului nu este posibilă câtă vreme, pe cale de judecată, nu a fost desfiinţat, prin constatarea nulităţii, actul de privatizare a bunului în discuţie, conform art.46 din Legea nr.10/2001.

Secţia civilă, decizia nr.2562 din 13 iunie 2003

Reclamanta E.G. a chemat în judecată S.C. Oltul S.A. Slatina și pe pârâtul G.C.M. pentru a fi obligată să restituie imobilul – moară ţărănească împreună cu terenul aferent de 2110 mp, precizate în acţiune.

Acţiunea a fost completată, solicitându-se a se constata nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.8921/11.05.2001 încheiat între S.C. Oltul S.A. și pârâtul G.C.M.

Pârâtul G.C.M.a solicitat chemarea în garanţie a S.C. Oltul S.A. și A.P.A.P.S. pentru ca, în situaţia în care va cădea în pretenţii, să fie despăgubit, iar prin cerere reconvenţională a solicitat ca, pentru ipoteza admiterii acţiunii, S.C. Oltul S.A. să-i restituie preţul actualizat cu indicele de inflaţie și recunoașterea în favoarea sa a unui drept de retenţie. Totodată a susţinut că acţiunea este prematură, impunându-se soluţionarea separată a acţiunii în anularea sau constatarea nulităţii actelor juridice încheiate în cadrul procesului de privatizare, prin care S.C. Oltul S.A. a cumpărat pachetul majoritar de acţiuni de la F.P.S. – conform art.46,47 din Legea nr.10/2001.

Prin sentinţa civilă nr.232/12 noiembrie 2001 a Tribunalului Olt, s-a admis acţiunea, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.8921/11.05.2001, a fost obligat pârâtul G.C.M. să restituie reclamantei moara și terenul în suprafaţă de 2118 mp.

S-a admis în parte cererea de chemare în garanţie și cererea reconvenţională a pârâtului G.C.M. și a fost obligată pârâta S.C. Oltul S.A. Slatina, la restituirea preţului, actualizat la data executării hotărârii.

S-a respins ca neîntemeiată cererea privind acordarea dreptului de retenţie; s-a respins excepţia privnd prematuritatea acţiunii; s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în garanţie a A.P.A.P.S. București.

S-a reţinut că imobilul a fost preluat abuziv, potrivit art.2 din Legea nr.10/2001, iar titlul opus de actualul deţinător, pârâtul G.C.M. – actul de vânzare-cumpărare din 11 mai 2001 -, este nul absolut în conformitate cu art.46 al.2 din Legea nr.10/2001, ambele părţi contractante fiind de rea credinţă în raport cu data încheierii actului, când era intrată în vigoare Legea nr.10/2001.

Curtea de Apel Craiova – secţia civilă, prin decizia nr.63 din 8 mai 2002, a admis apelurile formulate de pârâtul G.C.M. și pârâta S.C. Oltul S.A. Slatina, și a respins acţiunea și cererile reconvenţionale sau de chemare în garanţie formulate de pârâţi.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:

Imobilul a trecut cu titlu valabil în proprietatea statului, măsura naţionalizării fiind aplicată corect în raport de prevederile Legii nr.119/1948 și caracteristicile tehnice ale morii.

Ulterior, imobilul a fost inclus în patrimoniul pârâtei S.C. Oltul S.A. – societate comercială complet privatizată, în cauză fiind aplicabile prevederile art.27 din Legea nr.10/2001, conform cărora persoana îndreptăţită are dreptul doar la măsuri reparatorii prin echivalent, imobilul fiind vândut de către stat în cursul activităţii de privatizare. Cum S.C. Oltul S.A. era proprietarul valabil, a putut transmite proprietatea, prin vânzare-cumpărare, pârâtului G.C.M., contractul respectiv fiind valabil încheiat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, considerând-o netemeinică și nelegală, susţinând că instanţa de apel a reţinut greșit că imobilul a trecut cu titlu valabil în proprietatea statului, prin aplicarea corectă a Legii nr.119/1948, și aceasta, întrucât, chiar în această ipoteză, Legea nr.10/2001 – prin art.2 al.1 lit.a stabilește ca fiind abuzivă preluarea. Ca atare, imobilul trebuia retrocedat.

Pe de altă parte, conform situaţiei de fapt reale, moara în litigiu nu avea caracter industrial (pentru a putea intra sub incidenţa Legii nr.119/1948), ci era o simplă moară ţărănească, în raport de capacitatea de prelucrare.

Ca atare, imobilul a fost preluat de stat fără titlu valabil, situaţie în care, potrivit art.46 alin.2 din Legea nr.10/2001, actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele din cadrul procesului de privatizare, sunt lovite de nulitate absolută, pârâţii fiind, de altfel, și de rea credinţă la încheierea contractului de vânzare cumpărare.

Recursul nu este întemeiat.

Este adevărat că potrivit art.2 lit.a din Legea nr.10/2001 – imobilele apar ca preluate abuziv de către stat, inclusiv pentru ipoteza în care bunul respectiv a trecut în proprietatea statului urmare aplicării Legii de naţionalizare nr.119/1948 – cazul în speţă – și că, într-o astfel de situaţie, imobilele se restituie, de regulă în natură, aceasta însă, în condiţiile Legii respective.

Potrivit Normelor Metodologice de aplicare unitrară a legii nr.10/2001, aprobate prin Hotărârea de Guvern nr.498/2003, preluările de imobile efectuate în baza Legii nr.119/1948, sunt prezumate ca fiind făcute cu titlu valabil. Din acest punct de vedere, prin probele administrate reclamanta nu a răsturnat această prezumţie, așa încât considerentul, avut în vedere de instanţa de apel, sub acest aspect, apare ca fiind corect, incidente fiind deci, așa cum s-a reţinut, prevederile art.27 din Legea nr.10/2001, după care, pentru imobilele preluate astfel, evidenţiate în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate cu respectarea dispoziţiilor legale, persoana îndreptăţită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent.

Or, în cauză, esenţial, prin hotărârea atacată s-a avut în vedrere tocmai împrejurarea că imobilul s-a aflat legal în proprietatea pârâtei S.C. Oltul S.A., privatizată conform contractelor de vânzare-cumpărare de acţiuni nr.38 și 39/13.01.1998 și O.T./6/03.03.1999, determinantă fiind, în cauză, legalitatea convenţiei de privatizare.

O asemenea chestiune nu a format însă obiect de judecată, reclamanta neformulînd un capăt de cerere în acest sens. Acţiunea introductivă de instanţă a fost completată numai în ce privește nulitatea actului de vânzare-cumpărare încheiat între S.C. Oltul S.A. și pârâtul G.C.M.

În atare situaţie, câtă vreme, pe cale de judecată, nu a fost desfiinţat prin constatarea nulităţii, actul de privatizare, legal instanţa de apel a reţinut și valabilitatea actului de vânzare-cumpărare atacat, ca și imposibilitatea de restituire în natură a imobilului.

Că este așa, sunt de reţinut și prevederile art.46 din Legea nr.10/2001 din care rezultă, pentru ipoteza restituirii în natură, necesitatea desfiinţării actelor juridice de înstrăinare, inclusiv a celor făcute în cadrul procesului de privatizare și aceasta chiar în situaţia în care au ca obiect imobile preluate fără titlu valabil.

Cum, în speţă, o asemenea judecată nu a avut loc, în ce privește actele juridice încheiate în cadrul procesului de privatizare, prezenta acţiune nu putea fi admisă.

Faţă de cele arătate, în temeiul art.312 C.proc.civ., recursul a fost respins.