Restitution claim not premature; failure to issue reasoned decision within 60-day deadline remanded for fresh hearing.
Legislator summary
AI generatedThe court allowed the claimants' appeal, quashed the lower court decisions, and remanded the case to the trial court for a fresh hearing, ruling that the claimants prevailed. The dispute concerned a claim under Law No. 10/2001 for the restitution in kind or by equivalent (monetary compensation) of a nationalized property (land and a demolished building) after the notified authority (the local mayor's office) failed to issue a reasoned decision within the 60-day statutory deadline. The lower courts had wrongly dismissed the action as premature, holding that the claimants had not properly notified the administrative body; the higher court found that valid notifications had been made and that the administrative unit's culpable silence cannot prejudice the claimants' rights. Decisively, the court held that when a notified entity fails to respond within the deadline under Articles 21(1), 23(1), and 24(1) of Law No. 10/2001, the court should not reject the claim as premature but must instead order the notified entity to issue a reasoned decision (decizie or dispoziție) and then resolve the case based on the evidence and that authority's response, since Articles 24(7)-(8) on challenging decisions are inapplicable by analogy where no decision exists.
Legislator headnote
AI generatedArt. 21 alin. 1 din Legea nr.10/2001, Art. 23 alin. 1 din Legea nr.10/2001, Art. 24 alin. 1 din Legea nr.10/2001; Restitution claim not premature; failure to issue reasoned decision within 60-day deadline remanded for fresh hearing: The dispute concerned a claim under Law No. 10/2001 for the restitution in kind or by equivalent (monetary compensation) of a nationalized property (land and a demolished building) after the notified authority (the local mayor's office) failed to issue a reasoned decision within the 60-day statutory deadline. The lower courts had wrongly dismissed the action as premature, holding that the claimants had not properly notified the administrative body; the higher court found that valid notifications had been made and that the administrative unit's culpable silence cannot prejudice the claimants' rights. Decisively, the court held that when a notified entity fails to respond within the deadline under Articles 21(1), 23(1), and 24(1) of Law No. 10/2001, the court should not reject the claim as premature but must instead order the notified entity to issue a reasoned decision (decizie or dispoziție) and then resolve the case based on the evidence and that authority's response, since Articles 24(7)-(8) on challenging decisions are inapplicable by analogy where no decision exists.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for allowing the appeal: the court found that the claimants had properly notified the authorities under this provision, so the action was not premature.
Procedural basis for ordering the notified entity to issue a reasoned decision, as the authority failed to respond within the statutory 60-day period.
Procedural basis for requiring the notified entity to make an offer of restitution by equivalent value when restitution in kind is not possible.
Full text
Restituirea în natură sau prin echivalent a proprietăţii naţionalizate. Procedură prevăzută de Legea nr.10/2001. Refuzul de a se răspunde la notificarea adresată persoanei obligată a se pronunţa.Măsurile ce pot fi luate de instanţa sesizată
Dacă persoana notificată nu răspunde, în termenul de 60 de zile prevăzut de Legea nr.10/2001, la notificarea ce i-a fost adresată, conform art.21 alin.1 din aceeași lege, instanţa sesizată nu va respinge acţiunea ca prematură, ci va solicita persoanei notificate să emită decizia/dispoziţia sa, motivată, în sensul arătat în art.24 și, în raport cu soluţiile ce vor fi adoptate de persoana notificată, va soluţiona litigiul pe baza probelor administrate.
Secţia civilă, decizia nr.2530 din 11 iunie 2003
Reclamantele V.F., C.E., M.M. și Ș.M. au chemat în judecată Primăria Municipiului Drăgășani, Societatea Comercială „Belona” SRL Drăgășani și pe S.V. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa, în temeiul Legii nr. 10/2001, să fie obligaţi să le restituie în natură suprafaţa un teren, de 84 mp situată în Drăgășani, și la plata de despăgubiri pentru o clădire în prezent demolată.
Imobilul în litigiu a avut destinaţia de hotel și restaurant și a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr.92/1950, iar prin decizia nr.108/1960 emisă de fostul Sfat Popular al orașului Drăgășani imobilul a fost dat în administrarea Întreprinderii de Gospodărie Comunală Drăgășani.
Ulterior, bunul a fost preluat de Societatea Comercială „Lefrucom” SA și vândut, la licitaţie publică, pentru plata unor datorii, de către Banca Agricolă pârâţilor Societatea Comercială „Belona” SRL Drăgășani și S.F. Printr-o hotărâre judecătorească reclamantelor li s-a restituit o parte din teren, rămânând nerestituită suprafaţa de 82 m.p. și o parte din construcţii, respectiv clădirea cu opt camere care a fost demolată în anul 1987.
La 21 noiembrie 2001 reclamantele și-au precizat acţiunea în sensul că solicită, în temeiul Legii nr.10/2001, obligarea pârâţilor să le restituie în natură sau măsuri reparatorii prin echivalent bănesc, terenul de 84 m.p. și contravaloarea construcţiei ce a existat pe acesta și totodată, au cerut introducerea în cauză, în calitate de pârâţi și a Societăţii Comerciale „Conral” SA Drăgășani, Societatea Comercială „Lefrucom” SA Drăgășani și a Prefecturii judeţului Vâlcea.
Prin sentinţa nr. 253 din 30 aprilie 2002 Tribunalul Vâlcea, secţia civilă a respins acţiunea.
Soluţia tribunalului a fost confirmată de Curtea de Apel Pitești, secţia civilă, care, prin decizia nr. 59/A din 3 octombrie 2002, a respins ca nefondat apelul reclamantelor.
Pentru a hotărî astfel instanţele au reţinut, în esenţă, că acţiunea este prematură deoarece nu s-a solicitat printr-o notificare adresată primăriei, să se facă verificările necesare pe baza cărora să se emită o dispoziţie prin care să se admită ori nu cererea de restituire în natură sau prin echivalent bănesc.
Împotriva deciziei dată în apel prin care s-a păstrat sentinţa tribunalului, au declarat recurs reclamantele care au invocat că în mod greșit instanţele au reţinut că Primăria Municipiului Drăgășani nu a fost notificată.
Recursul este fondat.
În prezentul litigiu, iniţiat în temeiul Legii nr. 10/2001, reclamantele solicită restituirea în natură sau prin echivalent, sub forma despăgubirilor bănești, a suprafeţei de teren de 84 m.p. ce a făcut parte din același imobil deţinut în proprietate de autorii C.I. și C.E., teren ce este stăpânit de pârâta Societatea Comercială „Belona” SRL Drăgășani și pe care a ridicat o construcţie, precum și despăgubiri bănești pentru clădirea demolată care a avut destinaţia de hotel, naţionalizat prin Decretul nr.92/1950.
Contrar celor reţinute de cele două instanţe, reclamantele au întreprins demersul prevăzut de art. 21 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 și au notificat la data de 20 iunie 2001 Primăria Municipiului Drăgășani, prin executorul judecătoresc, cu dubla solicitare prevăzută de lege și anume restituirea în natură sau despăgubiri bănești. Întrucât nu au primit nici un răspuns din partea Primăriei Drăgășani, la data de 29 octombrie 2001, tot prin executor judecătoresc, reclamantele au notificat și Prefectura Vâlcea.
Fără a emite o decizie sau dispoziţie motivată, deși avea această obligaţie, la data de 3 decembrie 2001 Primăria Municipiului Drăgășani a răspuns reclamantelor printr-o adresă echivocă - act fără nici o consecinţă de ordin juridic - că terenul și construcţia sunt deţinute de pârâtul S.V. și că reclamantele să se adreseze acestuia.
Potrivit art. 23 alin. 1 din Legea nr.10/2001, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 22, unitatea deţinătoare este obligată să se pronunţe, prin decizie sau, după caz, dispoziţie motivată, asupra cererii de restituire în natură.
Conform art. 24 alin. 1 din aceeași lege, dacă restituirea în natură nu este aprobată sau nu este posibilă, după caz, deţinătorul imobilului este obligat ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată, în termenul prevăzut la art. 23 alin. 1 să facă persoanei îndreptăţite o ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului.
Din prevederile legale citate rezultă, fără echivoc, că indiferent dacă persoanei îndreptăţite i se restituie în natură imobilul ori i se oferă restituirea prin echivalent sau chiar i se refuză un atare drept, unitatea deţinătoare este obligată ca asupra solicitării adresată pe cale de notificare să se pronunţe printr-o decizie sau dispoziţie motivată.
Cazul dedus recursului de faţă pune în discuţie și situaţie în care lipsește răspunsul persoanei juridice notificate, generată de o conduită imputabilă persoanei notificate, care, fie din neglijenţă, fie din rea-voinţă, refuză să răspundă la notificarea făcută de persoanele îndreptăţite. O atare conduită culpabilă nu poate, în nici un caz, să afecteze interesele persoanelor îndreptăţite și nici să le lipsească în fapt de posibilitatea de a-și apăra drepturile recunoscute de lege.
Dacă persoana notificată nu răspunde în termenul de 60 de zile de la sesizarea persoanei îndreptăţite și nici ulterior, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 24 alin. 7 și 8 din Legea nr.10/2001 privind atacarea deciziei sau dispoz iţiei care cuprinde oferta de restituire, deoarece, prin ipoteză, aceasta lipsește, iar prevederile respective au caracter special fiind de strictă interpretare și, deci, nesusceptibile de aplicare prin analogie.
Deși legiuitorul nu a reglementat în mod expres situaţia în care persoana deţinătoare refuză să răspundă solicitării adresată pe cale de notificare, aceasta fiind, de altfel, o lacună a Legii nr.10/2001, totuși cei îndreptăţiţi se pot adresa instanţei judecătorești competente pentru ca persoana juridică deţinătoare să fie obligată să emită (să pronunţe) un răspuns prin decizie sau dispoziţie motivată, deoarece o atare obligaţie rezultă din lege și face parte dintr-o procedură administrativ-jurisdicţională prealabilă instituită în mod imperativ.
Cum reclamantele au adresat notificări persoanelor deţinătoare, în accepţiunea juridică a acestei noţiuni, și cum persoanele notificate nu au răspuns solicitării persoanelor îndreptăţite în termenul prevăzut de lege, în mod greșit instanţele au respins acţiunea ca prematură, întrucât, conduita culpabilă a persoanelor notificate care nu s-au conformat legii pentru a emite o decizie sau dispoziţie motivată de acceptare sau de refuz a cererii de restituire, nu poate să afecteze interesele legitime ale persoanelor solicitante.
Faţă de cele ce preced, recursul reclamantelor se privește ca fondat și urmare a admiterii lui, vor fi casate hotărârile date în cauză cu trimiterea acesteia spre rejudecare la instanţa de fond. În rejudecare, tribunalul va solicita persoanelor notificate de reclamante să emită decizie sau dispoziţie motivată în sensul dispoziţiilor legale mai sus citate, și în raport cu soluţiile ce vor fi adoptate de persoanele notificate, instanţa de trimitere va soluţiona litigiul în temeiul dovezilor administrate.