Invalidity of notarial renunciation of inheritance following prior tacit acceptance

Moștenire. Acceptarea succesiunii. Revenire asupra acceptării

Acceptarea succesiunii este un act juridic unilateral și în principiu irevocabil. De aceea, cel care a acceptat moștenirea nu mai poate reveni asupra acceptării decât în cazurile prevăzute de art.694 C.civ.

Secţia civilă, decizia nr.2478 din 10 iunie 2003

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anularea deciziei civile nr. 680/25 mai 2001 a Tribunalului Alba și deciziei nr.R.3 din 4 ianuarie 2002 a Curţii de Apel Alba Iulia – Secţia civilă.

În motivarea recursului în anulare s-a arătat că hotărârile pronunţate de instanţele de apel și recurs sunt esenţial nelegale și totodată vădit netemeinice, fiind date cu încălcarea principiilor ce guvernează opţiunea succesorală, calitatea de succesor, forma autentică a declaraţiei de renunţare expresă la moștenire.

S-a menţionat că, în speţă, E.I., a renunţat expres la succesiunea părinţilor săi, T.C. și T.I., prin declaraţie autentică notarială.

Recursul în anulare urmează să fie respins ca nefondat pentru următoarele considerente:

Reclamanţii I.D., I.D.F., și I.C.D. au chemat în judecată pe pârâta S.M. solicitând să se constate nulitatea absolută a declaraţiilor notariale autentificate sub nr.16981 și nr.16982 din 19 octombrie 1989 prin care autoarea lor, I.E. a renunţat expres la succesiunile părinţilor săi, T.C., decedat la data de 1 mai 1974 și T.I., decedată la data de 19 mai 1988, să se dispună modificarea certificatului de moștenitor nr.1128/1989 în sensul de a se constata calitatea de moștenitoare a E.I., alături de pârâtă, în cotă de ½ din masa succesorală.

În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că E.I. a acceptat tacit succesiunile părinţilor săi, anterior renunţării.

Judecătoria Alba Iulia prin sentinţa civilă nr. 381 din 1 februarie 2001 a respins acţiunea.

Tribunalul Alba – Secţia civilă prin decizia civilă nr.680/25 mai 2001 – menţinută prin decizia civilă nr.3/4 ianuarie 2002 a Curţii de Apel Alba Iulia – a admis apelul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei civile nr. 381 din 1 februarie 2001 a Judecătoriei Alba Iulia pe care a schimbat-o în tot în sensul că a admis acţiunea în parte. S-a constatat nulitatea absolută a declaraţiilor E.I. din 19 octombrie 1989, s-a stabilit calitatea acesteia de succesoare legală a părinţilor săi.

Instanţele de apel și recurs au stabilit o corectă situaţie de fapt, pronunţând hotărâri temeinice.

Astfel, la data de 1 mai 1974 a decedat T.C. iar la data de 19 mai 1988 T.I.

După decesul lui T.C., succesiunea acestuia a fost acceptată tacit de soţia supravieţuitoare T.I. precum și de cele două fiice I.E. și S.M..

După decesul T.I. moștenirea a fost acceptată tacit de ambele fiice, I.E. și S.M. Astfel din răspunsurile la interogatorii ale pârâtei S.M. rezultă că, după decesul părinţilor, ambele susori au preluat pur și simplu moștenirea și au administrat imobilul situat în Gulda de Jos, nr.268, Judeţul Cluj (bun succesoral); după moartea mamei lor, intervenită la 19 mai 1988, împreună au hotărât să vândă bunul succesoral unei familii, au încasat de la cumpărători o sumă de bani pe care au împărţit-o egal; că, antecontractul de vânzare-cumpărare a fost scris de I.E., la data de 20 octombrie 1988.

Potrivit art. 689 C.civ. acceptarea poate fi sau expresă sau tacită; este tacită (printre altele) când eredele face un act pe care n-ar putea să-l facă decât în calitatea sa de erede și care lasă a se presupune neapărat intenţia sa de acceptare.

Acceptarea succesiunii este un act juridic unilateral și în principiu irevocabil. De aceea cel care a acceptat moștenirea nu mai poate reveni asupra acceptării decât în cazurile anume prevăzute de lege. Art. 694 C.civ., dispune că „majorul nu poate să-și atace acceptarea expresă sau tacită a succesiunii decât în cazul când această acceptare a fost urmarea unei viclenii ce s-a întrebuinţat în privinţă-i. El nu poate reclama în contra acceptării pentru cerinţe de vătămare, decât în cazul în care succesiunea ar fi absobită sau micșorată cu mai mult de jumătate, prin descoperirea unui testament necunoscut în momentul acceptării”.

Cum în speţă I.E. a acceptat tacit, pur și simplu moștenirea, declaraţiile ulterioare ale acesteia în sensul că „nu a făcut nici un act sau fapt de acceptare tacită, expresă sau forţată” nu pot produce efectele juridice ale unor renunţări la succesiune.

Cum instanţele de fond și de apel au pronunţat hotărâri legale și temeinice, Curtea va respinge recursul în anulare ca nefondat.