Parish's post-2000 restitution claim judged inadmissible before civil courts; quashed and remanded via special administrative procedure.

Revendicarea, de către un cult religios, a imobilului naţionalizat în baza Decretului nr.176/1948. Act normativ aplicabil și la instanţa competentă

Acţiunea fiind înregistrată după intrarea în vigoare a O.U.G. nr.94/2000 - aprobată prin Legea nr.501/2002, erau aplicabile dispoziţiile acestui act normativ, privitoare la o anume procedură de restituire a imobilelor care au aparţinut cultelor religioase și s-au preluat în mod abuziv de stat, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.

Secţia civilă, decizia nr.2437 din 5 iunie 2003

Parohia Romano Catolică Sf. Mihai a chemat în judecată Statul Român prin Consiliul local al municipiului Cluj Napoca și Casa municipală de cultură Cluj pentru a se constata nulitatea actului de preluare în favoarea statului a imobilului situat în Cluj Napoca str.Maramureșului nr.187 înscris în C.F. nr.22670 Cluj Napoca cu nr.top. 19547-19549/II.

În motivarea acţiunii reclamanta a susţinut că imobilul a fost preluat de stat în baza Decretului nr.176/1948 privind naţionalizarea bunurilor școlare.

Dar, potrivit actului normativ menţionat, erau supuse naţionalizării „bunurile mobile și imobile ce au aparţinut bisericilor, congregaţiilor, comunităţilor religioase, asociaţiilor particulare, cu sau fără scop lucrativ și în general particularilor, persoanelor fizice sau juridice, și au servit funcţionării școlilor de învăţământ trecute, conf. art.35 din legea învăţământului public la stat”.

Or, imobilul în litigiu nu a fost niciodată destinat vreunui scop didactic, el făcând parte dintr-un ansamblu de clădiri cu destinaţie clericală romano catolică, împrejurare ce rezultă cu evidenţă din cercetarea cărţilor funciare.

Tribunalul Cluj, secţia civilă, prin sentinţa nr.3171/11.IX.2001 a admis acţiunea.

S-a dispus rectificarea C.F. în sensul radierii dreptului de proprietate al statului, înscris sub B1 în C.F. nr.22670 Cluj Napoca cu nr.top19547-19549/II și al reînscrierii dreptului de proprietate al reclamantei Parohia romano-catolică Sf.Mihai Cluj Napoca.

Instanţa a reţinut că imobilul în litigiu a fost preluat de stat fără titlu valabil întrucât nu a fost inclus în anexa la Decretul nr.176/1948 și nu se încadra nici în categoria imobilelor menţionate în art.2 din decret ca fiind naţionalizate in rem, neavînd niciodată destinaţia de școală sau vreo altă destinaţie conexă, nefiind folosit în scop didactic, ci ca loc de întîlnire, recreere și desfășurare a unor activităţi culturale în special de enoriașii bisericii romano-catolice.

Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, prin decizia nr.5/16.I.2002, a respins ca nefondate apelurile declarate de Consiliul local al municipiului Cluj Napoca și Casa municipală de cultură Cluj Napoca.

În contra acestei decizii a declarat recurs Consiliul local al municipiului Cluj Napoca susţinând, în esenţă, că imobilul în litigiu a trecut în proprietatea statului cu titlu valabil, respectiv art.1 și 2 din Decretul nr.176/1948 care prevedeau naţionalizarea unor categorii de unităţi de învăţământ ca grădiniţe, licee industriale, colegii, deci toate formele de învăţământ, atât preuniversitar, cât și universitar.

S-a pus în discuţie incidenţa în cauză a dispoziţiilor O.U.G. nr.94/19.06.2000 privind retrocedarea unor bunuri mobile care au aparţinut cultelor religioase din România, respectiv temeiul juridic în virtutea căruia reclamanta își poate îndrepta pretenţiile împotriva pârâţilor și susţine acţiunea.

Recursul este fondat pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

Reclamanta Parohia Romano-Catolică Sf.Mihai a investit instanţele judecătorești cu soluţionarea unei acţiuni având trei capete de cerere. Primul viza constatarea nulităţii actului de preluare de către stat a imobilului situat în Cluj Napoca str. Maramureșului nr.187 înscris în C.F. nr.22670 Cluj Napoca cu nr. top. 19547-19549/II invocîndu-se aplicarea eronată a dispoziţiilor Decretului nr.176/1948 pentru trecerea în proprietatea statului a bunurilor bisericilor congregaţiilor, comunităţilor sau particularilor, ce au servit pentru funcţionarea și întreţinerea instituţiilor de învăţământ general, tehnic sau profesional. Al doilea viza radierea înscrierilor efectuate în baza încheierii de C.F. nr.1167/30.V.1951 din C.F. nr.22070 Cluj Napoca. Al treilea solicita alipirea corpului funciar înscris în C.F. nr.22669 Cluj Napoca nr.ser A+2, nr.top 19547-19549/III în favoarea reclamantei.

Prin scopul urmărit de reclamantă, respectiv redobândirea în proprietate a imobilului înscris în C.F. nr.22670 Cluj Napoca acţiunea este una reală imobiliară și petitorie.

Potrivit art.1 din O.U.G. nr.94/29.06.2000 (publicată în M. OF., Partea I nr.308/4.07.2000) astfel cum a fost aprobată prin Legea nr.501/11.07.2002, imobilele care au aparţinut cultelor religioase din România și au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de Statul Român, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6.03.1945 – 22.XII.1989, altele decât lăcașele de cult, compuse din construcţii, împreună cu terenul aferent, existente în natură, se retrocedează foștilor proprietari, în condiţiile ordonanţei. Conform art.3 alin.1 din ordonanţă, cererile de retrocedare a imobilelor prevăzute de art.1 se pot depune la comisia specială de retrocedare, iar potrivit art.4 alin.6 din acest act normativ, deciziile Comisiei Speciale de retrocedare vor putea fi atacate cu contestaţie la instanţa de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat, în termen de 30 de zile de la comunicarea acestora. Hotărârea pronunţată de instanţa de contencios administrativ este supusă căilor de atac potrivit Legii contenciosului administrativ nr.29/1990.

În speţă, acţiunea a fost promovată direct la instanţa de judecată la 31.I.2001, după intrarea în vigoare a menţionatei ordonanţe (4.07.2000).

Pe cale de consecinţă și în raport de obiectul cererii în justiţie, instanţa avea obligaţia de a judeca litigiul în cadrul legal corespunzător pretenţiilor formulate, chiar dacă în cuprinsul acţiunii s-au invocat alte temeiuri juridice.

În acest scop, era necesar să se pună în discuţia părţilor temeiul juridic care poate duce la dezlegarea pricinii, respectiv incidenţa dispoziţiilor O.U.G. nr.94/2000 având în vedere că acţiunea a fost promovată posterior intrării ei în vigoare.

Astfel fiind, recursul a fost admis, s-au casat hotărârile pronunţate în cauză și s-a trimis dosarul pentru rejudecare.