Local Council Boundary Claim Rejected as Non-Justiciable; Appellate Ruling Upheld

Competenţa de delimitare și modificare teritorială a localităţilor

În raport cu dispoziţiile Legii nr.69/1991, în vigoare la data soluţionării cauzei delimitarea comunelor, orașelor, judeţelor, precum și modificarea hotarelor acestora se dispune prin lege, fiind un atribut al puterii executive, iar nu al instanţelor judecătorești.

Secţia civilă, decizia nr.2102 din 22 mai 2003

Consiliul local al comunei Albești, judeţul Mureș a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul local al municipiului Sighișoara, judeţul Mureș, a se constata că delimitarea teritorială a celor două localităţi este cea prevăzută de Legea nr.2/1968, a se dispune obligarea pârâtei să respecte această delimitare, să-i permită a-și exercita toate atribuţiile pe întreg teritoriul comunei Albești și a se constata inaplicabilitatea în cauză a Decretului prezidenţial nr.63/1976, act care este nul de drept.

În motivarea cererii reclamantul a arătat că atât anterior cât și după apariţia Legii nr.2/1968 linia de demarcaţie dintre cele două localităţi a constituit-o pârâul Valea Dracului, iar prin Decretul prezidenţial nr.63/1976 nu s-a făcut decât să se includă terenul aferent actualei platforme industriale a municipiului în perimetrul construibil al acestei localităţi. Astfel, s-a ajuns la o măsură ilegală dată în contradicţie cu Legea nr.2/1968. Oricum, potrivit art.75 din Constituţia din 1965, președintele ţării putea emite decrete prezidenţiale în exercitarea a treisprezece atribuţii, dar nici una dintre ele nu privea posibilitatea luării unor măsuri în domeniul organizării administrativ-teritoriale.

Reclamantul a precizat că nu dorește să facă o modificare a delimitării teritoriale, ci respectarea vechii linii dintre cele două localităţi.

Prin sentinţa civilă nr.361 din 17 iulie 2000, Tribunalul Mureș a admis acţiunea, a obligat pârâtul să-i recunoască reclamantului toate prerogativele dreptului de proprietate cu privire la suprafaţa de 66,64 ha respectându-se delimitarea administrativ-teritorială stabilită prin Legea nr. 2/1968 precum și graniţa dintre localităţile Albești și Sighișoara, punctul de hotar constituindu-l conform singurei legi care a avut ca obiect această delimitare – pârâul Valea Dracului.

Pârâtul Consiliul local al municipiului Sighișoara a formulat apel, criticând hotărârea pentru că a depășit atribuţiile puterii judecătorești.

Prin decizia nr.28/A din 12 aprilie 2001, Curtea de Apel Târgu Mureș, secţia civilă, a admis apelul, a schimbat în tot hotărârea atacată și în fond a respins acţiunea.

Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut în esenţă că obiect al litigiului este delimitarea administrativ-teritorială, acesta fiind atributul exclusiv al puterii legislative și executive.

Împotriva acestei decizii, Consiliul Local al comunei Albești a formulat recurs.

Recursul este nefondat.

Instanţa a fost investită cu soluţionarea acţiunii având ca obiect constatarea că delimitarea teritorială a comunei Albești și municipiului Sighișoara este cea prevăzută de Legea nr.2/1968, obligarea pârâtei să respecte această delimitare și să se constate inaplicabilitatea Decretului nr.63/1976, care a inclus platforma industrială în perimetrul construibil al pârâtei.

Cu referire la obiectul acţiunii, art.3 alin.1 din Legea nr.69/1991 a administraţiei publice locale, în vigoare la data sesizării instanţei, prevedea că delimitarea comunelor, orașelor și judeţelor se stabilește prin lege, iar art.72 alin.3 lit.”o” din Constituţie statuează că organizarea administraţiei locale, a teritoriului, precum și regimul general privind autonomia locală, se reglementează prin lege organică.

Din dispoziţiile legale evocate rezultă că delimitarea unităţilor administrativ-teritoriale, care implică stabilirea limitelor teritoriale înlăuntrul cărora fiinţează și își exercită competenţele autorităţile publice, este de atributul puterii legislative, care numai prin lege organică o poate reglementa.

Legiuitorul a prevăzut și posibilitatea unei modificări ulterioare a limitelor unităţilor administrativ-teritoriale stabilite mai înainte prin lege, precizând, în art.3 alin.1 din Legea nr.69/1991, că orice modificare se poate efectua numai în temeiul legii și cu consultarea prealabilă a cetăţenilor din unităţile administrativ-teritoriale respective, prin referendum care se organizează potrivit legii.

Dispoziţia legală amintită este menită să precizeze că nu numai delimitarea comunelor, orașelor și judeţelor, dar și modificarea delimitării se poate efectua doar în temeiul legii, cu condiţia consultării prealabile a cetăţenilor prin referendum.

Pronunţând o hotărâre asupra delimitării teritoriale a comunei Albești, în sensul că această delimitare este cea prevăzută de Legea nr.2/1968, a obliga pârâta să o respecte și a constata inaplicabilitatea în cauză a Decretului nr.63/1976, care a inclus platforma industrială în perimetrul construibil al localităţii Sighișoara, instanţa ar depăși atribuţiile puterii judecătorești, ceea ce ar constitui o imixtiune în sfera activităţii legislative sau executive, un exces de putere, prin trecerea abuzivă a barierelor dintre funcţiile care revin autorităţilor publice.

Faţă de dispoziţiile legale care stabilesc că numai prin lege se determină delimitarea comunelor, orașelor, judeţelor, tot prin lege se poate modifica delimitarea anterioară, cu cerinţa consultării prealabile prin referendum a cetăţenilor, se apreciază că instanţa nu are nici competenţa de a schimba conţinutul legii sau a altor acte normative care reglementează această problemă și nici nu are calitatea de a constata inaplicabilitatea unui asemenea act normativ.

Obiectul pricinii, așa cum a fost formulat și cu care instanţa a fost investită, nu intră în sfera de jurisdicţie a instanţelor judecătorești, organizarea administrativ-teritorială și delimitarea administrativă a localităţilor sunt atribute care aparţin în exclusivitate puterii legislative și executive.

Această constatare, a necompetenţei instanţelor judecătorești în soluţionarea cauzei, face inutilă cercetarea motivelor de recurs învederate de reclamant, anume că instanţa de apel a aplicat greșit prevederile Decretului nr.63/1976 și nu a analizat înscrisurile la care recurentul se referă, tocmai pentru că, neavând competenţa să judece cauza, nu o avea nici pe aceea de a verifica probele oferite de părţi și de a interpreta dispoziţiile actului normativ amintit.

Pentru aceste considerente, s-a respins recursul reclamantului, ca nefondat.