Competence of civil courts for monetary reparation claims under Law 10/2001 following nationalization
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the defendant's appeal, quashed the Court of Appeal decision, and reinstated the first-instance dismissal of the plaintiff's claim, thereby leaving the original tribunal judgment in force. The dispute concerned a request for "equivalent reparatory measures" under Law No. 10/2001, where the plaintiff, having previously received damages for a nationalized property under Law No. 112/1995, sued the property holder and the municipality to obtain the difference between the inflation-adjusted amount received and the current property value. The decisive legal basis was the interpretation of Law No. 10/2001, specifically Articles 19, 20, 24, and 36, which established that the plaintiff had not requested restitution in nature, rendering the property holder’s obligation to make an offer inapplicable; furthermore, since the defendant company was not the legal property holder entitled to grant reparatory measures, the court held it lacked competence, as such claims for monetary compensation must be addressed administratively to the Prefecture in the territory where the property is located, not to the civil courts.
Legislator headnote
AI generatedart.24 din legea nr.10/2001, art.17 din Legea nr.112/1995, art.1 din Legea nr.10/2001; Competence of civil courts for monetary reparation claims under Law 10/2001 following nationalization: S-a reţinut că greșit prima instanţă a considerat aplicabile dispoziţiile art.36-40 din Legea nr.10/2001, care se referă la măsurile reparatorii prin echivalent sub formă de despăgubiri bănești, variantă exclusă în speţă prin prevederile art.19 alin.2 din același act normativ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Măsuri reparatorii prin echivalent, pentru imobil naţionalizat, conform Legii nr.10/2001
Cererile pentru despăgubiri bănești se adresează prefecturii în a cărei rază teritorială se află sau s-a aflat imobilul, conform art.36 alin.2 din Legea nr.10/2001.
Secţia civilă, decizia nr.2036 din 20 mai 2003
Prin cererea înregistrată sub nr.4163 din 13 iulie 2001 la Tribunalul Brașov reclamantul D.D.G. a chemat în judecată Municipiul Brașov prin pimar și S.C. RIAL SRL Brașov solicitând să se constate, în temeiul art.19 alin.2 din Legea nr.10/2001, dreptul său la măsuri reparatorii prin echivalent reprezentând diferenţa dintre suma de 225.718.800 lei actualizată cu indicele inflaţiei, încasată la data de 9 februarie 1998, în temeiul hotărârii nr.155 din 7 februarie 1997 a Comisiei Judeţene pentru aplicarea Legii nr.112/1995 și valoarea corespunzătoare a unui imobilul situat în Brașov, să fie obligat pârâtul deţinător al imobilului să prezinte ofertă în conformitate cu dispoziţiile art.23 alin.1 și art.24 din legea nr.10/2001.
Tribunalul Brașov, prin sentinţa civilă nr.358 din 28 iunie 2001, a respins acţiunea, reţinându-se că just S.C. RIAL SRL Brașov a trimis Primăriei Municipiului Brașov, care la rândul ei a înaintat Prefecturii judeţului Brașov notificarea prin care reclamantul a solicitat, în temeiul art.19 alin.2 din Legea nr.10/2001, diferenţa dintre suma pe care a încasat-o în temeiul Legii nr.112/1995, reactualizată și valoarea actuală a imobilului.
Curtea de Apel Brașov, secţia civilă prin decizia nr.79 din 24 octombrie 2002, a admis apelul declarat de reclamantul și a schimbat în parte sentinţa în sensul că a admis acţiunea și a obligat pe pârâta SC RIAL SRL Brașov să prezinte ofertă de restituire a sumei de 2.650.530.000 lei prin echivalent într-una din formele prevăzute de art.23 alin.1 și art.24 din Legea nr.10/2001.
S-a reţinut că greșit prima instanţă a considerat aplicabile dispoziţiile art.36-40 din Legea nr.10/2001, care se referă la măsurile reparatorii prin echivalent sub formă de despăgubiri bănești, variantă exclusă în speţă prin prevederile art.19 alin.2 din același act normativ.
Împotriva deciziei a declarat recurs S.C. RIAL SRL Brașov, susţinând că potrivit art.19 alin.2 coroborat cu art.36 alin.2 din Legea nr.10/2001 instanţa nu avea competenţa să soluţioneze cererea reclamantului și să emită decizie/dispoziţie motivată și ca atare, a procedat corect înaintând notificarea Prefecturii Brașov.
Recursul este fondat.
Consiliul judeţean Brașov – Comisia pentru aplicarea Legii nr.112/1995 prin hotărârea nr.155 din 7 februarie 1997 a acordat reclamantului, în temeiul art.13 alin.2 și art.17 din Legea nr.112/1995, despăgubiri în sumă de 225.718.800 lei pentru imobilul situat în Brașov, trecut fără titlu în proprietatea Statului Român potrivit Decretului nr.92/1950. Despăgubirile au fost încasate de reclamant la data de 9 februarie 1998.
După intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, reclamantul a notificat Primăria Municipiului Brașov și SC RIAL SRL Brașov solicitând, în temeiul art.19 alin.2 din Legea nr.10/2001, diferenţa dintre valoarea încasată, actualizată cu indicele inflaţiei, și valoarea corespunzătoare a imobilului.
Potrivit art.19 alin.2 teza 2 din Legea nr.10/2001, dacă persoanele îndreptăţite au primit despăgubiri, ele au dreptul la diferenţa dintre valoarea încasată, actualizată cu indicele inflaţiei, și valoarea corespunzătoare a imobilului, care se acoperă prin acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau prin acţiuni la societăţi comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital, în funcţie de opţiunea persoanei fizice sau juridice îndreptăţite.
Prin alin.2 al art.1 din Legea nr.10/2001 au fost reglementate măsurile reparatorii prin echivalent care pot consta în compensare cu alte bunuri sau servicii, acţiuni la societăţile comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital, titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau de despăgubiri bănești.
Cererile pentru acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent sub formă de titluri de valoare nominală se adresează Ministerului Finanţelor (art.30 alin.2), cele prin care se solicită acţiuni se adresează Autorităţii pentru Privatizare și Administrarea Participaţiilor Statului, ministerului de resort sau administraţiei publice locale în a cărei rază este sau era situat imobilul (art.35 și art.27 alin.2) iar cele pentru despăgubiri bănești prefecturii în a cărei rază teritorială se află sau s-a aflat imobilul (art.36 alin.2 din Legea 10/2001).
Legea nr.10/2001 a prevăzut obligaţia de a emite dispoziţie motivată în sarcina persoanei juridică deţinătoare a imobilului (art.20); dacă restituirea în natură nu este aprobată sau nu este posibilă, deţinătorul imobilului este obligat să facă persoanei îndreptăţite, prin decizie, dispoziţie motivată, o ofertă de restituire prin echivalent (art.24).
În speţă, reclamantul nu a solicitat restituirea în natură a imobilului, astfel încât procedura prevăzută de art.20 și/sau 24 din Legea 10/2001 nu este aplicabilă.
Întrucât SC RIAL SRL Brașov nu are calitatea de persoană juridică deţinătoare în sensul Legii nr.10/2001,
aceasta nu are calitatea de a dispune măsuri reparatorii prin echivalent.
Ca atare, corect SC RIAL SRL Brașov și Primăria Municipiului Brașov au înaintat spre soluţionare Prefecturii Brașov notificările formulate de reclamant.
Faţă de considerentele menţionate, Curtea a admis recursul a casat decizia curţii de apel și a respins apelul declarat împotriva sentinţei tribunalului.