Appellate appeal filed without new power of attorney upheld; nullity declaration quashed and case remanded

Reprezentarea părţilor în judecată. Cazul avocatului care declară apelul sau recursul

Pentru promovarea apelului sau recursului, avocatul are nevoie de o împuternicire specială, în acest scop, numai în situaţia în care nu a reprezentat sau asistat partea la judecata cauzei în faţa instanţei de fond. Altfel, avocatul nu numai că are dreptul, dar chiar obligaţia profesională să exercite și să semneze, pentru cei reprezentaţi, cererea de apel sau recurs, întrucât de îndeplinirea acestui act procedural depinde păstrarea drepturilor supuse unui termen și care s-ar pierde prin neexercitarea lor la timp, cum rezultă din art.69 C.proc.civ.

Secţia civilă, decizia nr.1946 din 14 mai 2003

Prin decizia nr.45/c din 19 martie 2002 Curtea de Apel Constanţa – Secţia civilă, a constatat în baza art. 287 pct. 5, alin. 2 cu referire la art. 133 alin.2 C.proc.civ., ca fiind nulă cererea de apel promovată de reclamanţi împotriva sentinţei dată de Tribunalul Constanţa.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a motivat următoarele: cererea de apel a fost înregistrată la data de 14 ianuarie 2002 și a fost semnată de avocat, care a expediat apelul prin corespondenţă; instanţa de apel a stabilit prim termen de judecată la 26 februarie 2002, dată la care a fost prezent și apărătorul apelanţilor care a depus împuternicirea avocaţială ce poartă data de 25 februarie 2002; la prima zi de înfăţișare instanţa de apel, în temeiul dispoziţiilor art. 133 alin. 2 coroborat cu art. 161 C.proc.civ., a acordat termen pentru ca apelanţii-reclamanţi să semneze cererea de apel sau să precizeze în scris dacă își însușesc apelul; în acest sens la 28 februarie 2002 au fost expediate adrese către apelanţi cu aceleași precizări procedurale înscrise în încheiere; la termenul din 19 martie 2002 nu s-au prezentat nici apelanţii și nici avocatul acestora și nu a fost comunicată poziţia pe care reclamanţii o au faţă de cererea de apel; în atari condiţii instanţa a apreciat că apelul a fost introdus de către o persoană ce nu are procură de la partea interesată, iar potrivit art. 287 C.proc.civ., cum apelul trebuia semnat, lipsa semnăturii atrăgând nulitatea cererii.

Recursul este fondat.

Reclamanţii au fost reprezentaţi în faţa tribunalului de avocaţii P.P.și F.S. în temeiul împuternicirii avocaţiale din 12 septembrie 2001 emisă în temeiul art. 3 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat. Apelul exercitat de reclamanţi împotriva sentinţei Tribunalului Constanţa a fost semnat și expediat prin poștă la data de 10 ianuarie 2002 de avocatul F.S. în temeiul împuternicirii avocaţiale depusă la instanţa de fond. Pentru instanţa de apel același cabinet individual de avocatură a emis împuternicirea din 25 februarie 2002 avocaţilor F.S. și M.C.

Potrivit art. 67 alin. 1 C.proc.civ., părţile pot să exercite drepturile procedurale personal sau prin mandatar, iar în conformitate cu art. 68 alin. 1 din același cod, procura pentru exerciţiul dreptului de chemare în judecată sau de reprezentare în judecată trebuie făcută prin înscris sub semnătură legalizată; în cazul când procura este dată unui avocat, semnătura va fi certificată potrivit legii avocaţilor.

Reprezentarea desemnează situaţia în care o persoană numită reprezentant îndeplinește acte procedurale în numele și în interesul altei persoane care este parte în procesul civil. Reprezentarea judiciară constituie o formă particulară a reprezentării civile, fapt pentru care această instituţie nu este considerată uneori ca având un caracter pur procedural. Actele de procedură îndeplinite de către reprezentant se răsfrâng întotdeauna asupra părţii principale, adică asupra persoanei reprezentate.

O situaţie specifică reprezentării judiciare este reglementată de art. 69 alin. 2 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia, avocatul care a asistat o parte la judecarea pricinii, chiar fără mandat, poate face orice acte pentru păstrarea drepturilor supuse unui termen și care s-ar pierde prin neexercitarea lor la timp. El poate să exercite, de asemenea, orice cale de atac împotriva hotărârii date; în acest caz însă, toate actele de procedură se vor îndeplini numai faţă de partea însăși.

Textul citat a fost interpretat unanim în doctrină și jurisprudenţă în sensul că pentru promovarea apelului sau recursului avocatul are nevoie de o împuternicire specială în acest scop, numai în situaţia în care avocatul nu a reprezentat sau asistat partea la judecata cauzei în faţa instanţei de fond. Cum în cazul dat avocatul F.S.a reprezentat pe reclamanţi la instanţa de fond în temeiul împuternicirii din 12 septembrie 2001, el nu numai că avea dreptul, dar chiar obligaţia profesională să exercite și să semneze pentru cei reprezentaţi cererea de apel întrucât de îndeplinirea acestui act procedural depindea „păstrarea drepturilor supuse unui termen și care s-ar pierde prin neexercitarea lor la timp”, așa cum cere textul mai sus citat.

În lumina acestei interpretări se constată că instanţa de apel a purtat o inutilă corespondenţă cu reclamanţii pentru ca ei să confirme cererea de apel semnată de avocat și că greșit a constatat, în lipsa semnăturilor reclamanţilor, ca fiind nulă atare cerere, întrucât actul de procedură săvârșit de avocat (cererea de apel) nu trebuia rectificat de parte cât timp exerciţiul actului s-a întemeiat pe o împuternicire izvorâtă din lege (art. 69 alin. 2 C.proc.civ.).

Faţă de cele ce preced, recursul reclamanţilor se privește ca fondat și ca o consecinţă a admiterii lui, va fi casată decizia dată de Curtea de Apel Constanţa cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanţă, ce are a se preocupa de soluţionareal motivelor de apel cu care a fost investită.