Property ownership claim: nullity of appeal decision due to failure to serve at the chosen domicile under Civil Procedure Code

Judecata fără citarea părţilor la domiciliul ales. Consecinţe

Citarea părţii la domiciliul său, iar nu la domiciliul ales – posibilitate reglementată prin art.93 C.proc.civ. – și necomunicarea sentinţei la adresa și persoana indicată, constituie o vătămare, în sensul la care se referă art.105 alin.2 C.proc.civ. ce nu se poate înlătura decât prin anularea hotărârii recurate.

Secţia civilă, decizia nr.1944 din 14 mai 2003

Reclamanta B.M.O.Z. a chemat în judecată pârâţii Consiliul General al Municipiului București, Consiliul Local al Sectorului 1 București, S.C.Herăstrău Nord S.A. și S.C.Rom Vial S.A., solicitând, în baza art.480-483 C.civ., a se constata calitatea sa de proprietară exclusivă a unui imobil situat în București, naţionalizat abuziv în baza Decretului nr.92(/1950 și obligarea pârâţilor să îi lase în deplină proprietate și posesie bunul.

În cauză au intervenit M.V., cumpărătoarea imobilului pretins prin acţiune, S.O.L., coproprietar alături de reclamantă asupra imobilului și S.C.Romtelecom S.A., care ocupă un teren învecinat cu terenul în litigiu.

Prin sentinţa civilă nr.241 bis din 13.03.2001, Tribunalul București, secţia a IV-a civilă, a respins acţiunea formulată de reclamantă și de intervenientul S.O.L.

S-au admis cererile de intervenţie formulate de S.C.Romtelecom S.A. și M.V. și s-a constatat că aceasta din urmă este cumpărătoare de bună-credinţă a imobilului.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut, printre altele, că reclamanta și intervenientul S.O.L. nu au dovedit cu înscrisuri dreptul de proprietate asupra construcţiei și că terenul nu a fost identificat.

Împotriva sentinţei au declarat apel, fără a-l motiva, reclamanta și intervenientul S.O.L.

Curtea de Apel București, Secţia a IV-a civilă, prin decizia civilă nr.353 din 19.06.2001 a respins ca nefondat apelul.

Instanţa de apel a reţinut în considerentele deciziei aceeași situaţie de fapt ca cea stabilită de prima instanţă.

Reclamanta și intervenientul S.O.L. au atacat cu recurs decizia pronunţată în apel susţinân că: instanţa de apel a citat-o pe recurentă la altă adresă decât cea indicată de ea, unde de altfel i se comunicase și sentinţa, cu consecinţa că ea nu și-a motivat apelul și nici nu s-a prezentat în instanţa de apel; instanţa de apel, ca și cea de fond, au omis să se pronunţe asupra acţiunii în revendicare privind terenul; că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, atunci când s-a reţinut buna-credinţă a intervenientei M.V. în cumpărarea apartamentului.

Recursul este fondat și urmează a se admite pentru motivele ce se vor expune.

În cererea introductivă de instanţă, recurenta B.M.O.Z. a indicat, alături de domiciliul său real, și domiciliul ales, cu precizarea adresei și persoanei însărcinate cu primirea actelor de procedură, căreia urma să i se facă comunicarea acestora, potrivit art.93 C.proc.civ..

Cu toate acestea, sentinţa civilă nr.241 bis din 13.03.2001, pronunţată de Tribunalul București, Secţia a IV-a civilă, s-a comunicat recurentei la domiciliul său real, nu la domiciliul ales, prin afișare la ușa principală a locuinţei, întrucât nici o persoană nu a fost găsită.

Recurenţii au declarat apel fără a-l motiva și pentru termenul de judecată fixat la instanţa de apel recurenta B.M.O.Z. a fost din nou citată de la domiciliul real prin afișare, pentru că nici o persoană nu a fost găsită la acea adresă. Cauza s-a soluţionat la acel termen, lipsind recurenta, ca de altfel și recurentul, nici unul dintre ei neavând avocat.

Curtea de apel, reţinând că apelul nu a fost motivat nici până la primul termen de judecată, s-a pronunţat, în fond, numai pe baza mijloacelor de apărare și dovezilor invocate la prima instanţă, potrivit prevederilor art.292 alin.2 C.proc.civ., text de lege introdus prin O.U.G.nr.138/2000, soluţia fiind cea de respingere a apelului reclamanţilor-apelanţi ca nefondat.

Critica formulată de recurenţi, fondată pe motivul de casare prevăzut de art.304 pct.5 C.proc.civ., este întemeiată. Casarea hotărârii recurate, se poate cere când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art.105 alin.2.

Prevederile art.105 C.proc.civ., reglementând nulitatea actelor de procedură, dispun că actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor.

Sintagma „neobservarea formelor legale” semnifică nu numai condiţiile referitoare la forma exterioară a actelor de procedură, ci toate condiţiile necesare pentru desfășurarea procesului civil. Printre acestea, un loc important îl deţine citarea părţilor, care reprezintă o condiţie esenţială în procesul civil. Încălcarea ei atrage nulitatea hotărârii pronunţate, deoarece este de natură să influenţeze asupra soluţiei date în lipsa părţii sau a dovezii legale de citare, antrenând, în mod virtual, posibilitatea soluţionării greșite a litigiului.

Această din urmă ipoteză este prezentă în cauză, necitarea recurentei B.M.O.Z. la domiciliul ales de ea – posibilitate oferită de art.93 C.proc.civ. – și necomunicarea sentinţei la adresa și persoana indicată, a împiedicat-o să motiveze apelul și apoi să-și prezinte dovezile în susţinerea acţiunii sale, ceea ce a produs recurentei o vătămare, constând în respingerea acţiunii sale și a apelului introdus, vătămare care, așa cum prevede art.105 alin.2 C.proc.civ., nu se poate înlătura decât prin anularea hotărârii recurate.

În consecinţă, recursul a fost admis ca fondat, s-a casat casa decizia recurată și s-a trimis cauza la instanţa de apel pentru rejudecarea apelului, prilej cu care instanţa va lua în examinare și celelalte motive de recurs invocate de recurenţi.