Peremption of labor claim: appellate waiver when exception not raised at first instance

Perimare. Ridicarea excepţiei în calea de atac, iar nu la instanţa de fond. Consecinţe

Întrucât, conform art.252 alin.3 C.proc.civ. perimarea cererii în judecată nu poate fi ridicată pentru prima dată în calea de atac, rezultă că această sancţiune procedurală se acoperă dacă nu a fost discutată la instanţa de fond.

Secţia civilă, decizia nr.1940 din 14 mai 2003

F.G. a chemat în judecată Camera de Comerţ, Industrie și Agricultură Mureș solicitând anularea deciziei nr.100/14.01.1998 emisă de pârâtă prin care i s-a desfăcut disciplinar contractul de muncă în temeiul art.130 lit.i din codul muncii pe motiv că a absentat nemotivat de la serviciu în zilele de 8, 9 și 10 septembrie 1997. Contestatoarea a cerut și repunerea în drepturile anterioare măsurii desfacerii contractului de muncă.

Prin încheierea din 23.IX.1998 Judecătoria Tg. Mureș, în temeiul art.242 pct.2 c.pr.civ. a dispus suspendarea judecării cauzei pentru lipsa părţilor carea aveau termenul în cunoștinţă.

La 1.X.1999 contestatoarea a solicitat repunerea pe rol a dosarului.

Prin sentinţa civilă nr.1004/3.II.2000 Judecătoria Tg. Mureș a admis contestaţia formulată de și-a dispus anularea deciziei nr.100/14.I.1998 a Camerei de Comerţ și Agricultură Mureș și respectiv reintegrarea contestatoarei pe postul deţinut anterior luării acestei măsuri.

A fost obligată intimata să plătească contestatoarei toate drepturile salariale cuvenite cu începere de la 14.I.1998.

Tribunalul Mureș, secţia civilă, prin decizia nr.980/18.06.2001 a admis recursul declarat de Camera de Comerţ, Industrie și Agricultură Mureș.

În motivarea soluţiei, tribunalului a reţinut că, la instanţa de fond, judecata pricinii a fost suspendată pentru lipsa părţilor la 23.IX.1998 iar contestatoarea a cerut repunerea pe rol abia la 1.X.1999, după expirarea termenului de 1 an prev.de art.248 alin.1 c.pr.civ., ceea ce avea drept consecinţă perimarea contestaţiei.

Cum perimarea operează de drept, sancţionând neglijenţa manifestată prin abandonarea procesului tribunalul a considerat întemeiată excepţia invocată de intimata CCIA Mureș privind perimarea contestaţiei și, pe cale de consecinţă, admiţând recursul intimatei, a casat hotărârea atacată și în fond a respins contestaţia petentei ca urmare a intervenirii perimării.

Împotriva acestei decizii în temeiul art.330 pct.2 c.pr.civ. Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare pe motiv că a fost pronunţată cu încălcarea esenţială a legii, respectiv a art.253 alin.3 C.proc.civ. potrivit căruia perimarea cererii de chemare în judecată nu poate fi ridicată pentru prima oară în apel respectiv recurs dacă nu a fost propusă în faţa primei instanţe.

Or, în speţă, excepţia perimării contestaţiei nu a fost invocată nici de intimată și nici de judecătorie pe parcursul soluţionării contestaţiei în faţa instanţei de fond și nici nu a constituit unul din motivele de recurs declarate de intimată, astfel că tribunalul nu putea primi excepţia perimării contestaţiei.

Pe cale de consecinţă s-a solicitat admiterea recursului în anulare, casarea deciziei criticate și trimiterea cauzei la tribunal pentru soluţionarea recursului pe fond.

Recursul în anulare este întemeiat.

Potrivit art.248 c.pr.civ. orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an.

Din textul menţionat rezultă că rămânerea cauzei în nelucrare și culpa părţii sunt două elemente esenţiale care definesc perimarea ca pe o sancţiune procedurală dar și o prezumţie de desistare de la judecată.

Este adevărat că în speţă judecata contestaţiei a fost suspendată pentru lipsa părţilor la 23.IX.1998 de către Judecătoria Tg. Mureș și că petenta a solicitat repunerea pe rol la 1.X.1999 după expirarea termenului de 1 an prev. de art.248 (1) c.pr.civ., ceea ce era de natură a conduce la perimarea contestaţiei chiar din oficiu de către judecătorie.

Excepţia perimării nu a fost însă invocată nici de intimata CCIA Mureș și nici de judecătorie pe parcursul soluţionării contestaţiei.

Or, potrivit art.252 (3) C.proc.civ. perimarea cererii de chemare în judecată nu poate fi ridicată pentru prima dată în calea de atac fie că aceasta este apel sau recurs.

Prin urmare, în toate cazurile, perimarea trebuie să fie constatată de instanţa sesizată cu cererea principală sau investită cu o cale de atac potrivit principiului că „judecătorul acţiunii este și judecătorul excepţiei”.

Așadar, instanţa de recurs nu poate să constate perimarea acţiunii cu care a fost sesizată o altă instanţă.

Astfel fiind, tribunalul nu putea constata perimarea contestaţiei la judecătorie cât timp această excepţie nu a fost ridicată și discutată în faţa instanţei de fond. Cu alte cuvinte, perimarea se acoperă dacă nu a fost discutată la instanţa de fond.

Faţă de cele ce preced recursul în anulare a fost admis, s-a casat decizia atacată și s-a trimis cauza aceluiași tribunal pentru soluţionarea recursurilor pe fond.