Property restitution claim barred by special-law regime; appeal on Civil Code revendication dismissed.

Revendicare. Acţiune fondată pe Codul civil, respinsă. Invocarea în recurs a Legii nr.10/2001

Optând pentru soluţionarea acţiunii la fond și în apel în temeiul art.480 și 481 C.civ., în recursul declarat, împotriva sentinţei de respingere a acţiunii, reclamantul nu poate invoca dispoziţiile Legii nr.10/2001, pentru a obţine reparaţie prin echivalent.

Secţia civilă, decizia nr.1856 din 9 mai 2003

Reclamantul V.I. a chemat în judecată orașul Curtea de Argeș prin primar, solicitând restituirea, în condiţiile art. 480 și 481 C.civ., a terenului în suprafaţă de 450 m.p. situat în Curtea de Argeș str. Negru Vodă nr. 17.

Prin sentinţa civilă nr. 85 din 7 iunie 2001 a Tribunalului Argeș a fost respinsă acţiunea, cu motivarea că terenul în litigiu aparţine domeniului public al Municipiului Curtea de Argeș și, în raport de dispoziţiile art. 12 din Legea nr.213/1998 are calitate procesuală pasivă Consiliul Local al Municipiului Curtea de Argeș iar nu Municipiul.

Apelul declarat de reclamant împotriva acestei hotărâri a fost admis prin Decizia nr. 93 din 20 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Pitești – secţia civilă, prin care a fost anulată sentinţa, iar pe fond a fost respinsă acţiunea, ca neîntemeiată. S-a reţinut că, potrivit art. 6 alin. 2 din Legea nr.213/1998, bunurile preluate de stat, fără titlu valabil de proprietate, pot fi revendicate, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparaţie. Or, terenul revendicat, care este inclus în Parcul San Nicoara din Curtea de Argeș, a făcut obiectul Legii nr. 18/1991, iar, în prezent, face obiectul reglementărilor Legii 10/2001, care au caracter reparator, în sensul prevederilor textului menţionat.

Prin recursul declarat, reclamantul critică deciziei instanţei de apel, arătând că au fost ignorate prevederile art. 47 din Legea nr.10/2001, în temeiul căruia beneficiază de un drept de opţiune între calea Legii nr.10/2001 și calea dreptului comun, aceasta din urmă rămânând deschisă foștilor proprietari și după apriţia acestei legi.

Recursul nu este întemeiat.

Este exact că potrivit art. 47 (1) din Legea nr. 10/2001 prevederile acestei legi sunt aplicabile și în cazul acţiunilor în curs de judecată, persoana îndreptăţită putând alege calea prezentei legi, renunţând la judecarea cauzei sau solicitând suspendarea cauzei.

În speţă, acţiunea fiind înregistrată la 16 noiembrie 2000, deci anterior intrării în vigoare a Legii nr.10/2001 (14 februarie 2001) și cum reclamantul nu a uzat de dispoziţiile textului invocat, prin a renunţa la judecarea pricinii în regim de drept comun, rezultă că în mod corect instanţa de apel, respectând principiul disponibilităţii, a continuat judecata în baza temeiului de drept invocat prin cerere de chemare în judecată și motivele de apel, adică pe regimul dreptului comun.

Așa fiind, critica adusă hotărârii recurate numai pe temeiul textului arătat nu este întemeiată, pentru că instanţa de apel a soluţionat pricina pe temeiul juridic invocat.

Dar, soluţia de respingere a acţiunii nu a avut în vedere prevederile legale invocate, în recurs, respectiv art. 47 (1) din Legea nr. 10/2001, ci dispoziţiile altei legi speciale, respectiv art. 6 alin. 2 din Legea nr.213/1998, în temeiul căruia s-a hotărât temeinic că acţiunea în revendicare, întemeiată pe prevederile Codului civil, nu poate fi primită în situaţia în care bunurile revendicate fac parte din domeniul public sau privat al statului, cum este cazul în speţă, făcând obiectul unor legi speciale de reparaţie. Și cum o atare reglementare este cuprinsă în Legea nr.10/2001, rezultă că nu mai poate fi analizată acţiunea întemeiată pe prevederile dreptului comun.

Așa fiind, recursul a fost respins.