Usurious 5% monthly interest clause in foreign currency loan: absolute nullity

Împrumut cu dobândă de 5% pe lună. Caracterul ilicit al cuantumului dobânzii

Dobânda de 5% pe lună, convenită prin contractul de împrumut în valută, are caracter cămătăresc, clauza respectivă fiind sancţionată cu nulitate absolută.

Secţia civilă, decizia nr.1633 din 17 aprilie 2003

Reclamantul P.N. a chemat în judecată pe pârâţii R.V. și R.A., solicitând obligarea acestora la restituirea contravalorii în lei a sumei de 12.000 DM, împrumut acordat la 18 aprilie 1999 și nerestituit, precum și a unei dobânzi de 5% pe lună, la care părţile au convenit prin înscrisul sub semnătură privată, depus în copie la dosar.

Pârâţii au contestat scrierea și semnarea de către ei a înscrisului constatator. S-a dispus efectuarea unei expertize criminalistice.

Prin sentinţa civilă nr.27 din 12 februarie 2001 Tribunalul Suceava a admis acţiunea, a obligat pe pârâţi la plata în solidar a sumei de 12.000 DM sau a contravalorii în lei la data achitării, cu dobânda aferentă.

În motivarea hotărârii instanţa a reţinut că prin probele administrate – înscris denumit „proces-verbal” s-a făcut dovada că cei doi pârâţi au împrumutat suma de bani menţionată, fiind de acord, conform art.1507 C.civ. și cu plata unei dobânzi de 5% pe lună.

Apelul pârâţilor a fost respins prin decizia nr.43 din 16 octombrie 2001 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâţii.

Recursul este fondat și va fi admis, cu consecinţa casării hotărârilor pronunţate și trimiterii spre rejudecare la instanţa competentă, în condiţiile art.725 alin.2 teza a II-a C.proc.civ., pentru următoarele considerente.

Reclamantul a pretins, în motivarea acţiunii, că i-a împrumutat pe pârâţi cu 12.000 DM la data de 18 aprilie 1999, convenindu-se achitarea unei dobânzi lunare de 5%, la fiecare 8 ale lunii, pentru ca debitul să fie restituit apoi în două tranșe a câte 6.000 DM în noiembrie 1999, respectiv ianuarie 2000.

Un înscris sub semnătură privată, semnat de cele trei părţi, alături de doi martori, a fost depus în copie la dosar. Ca atare, a solicitat obligarea acestora la o sumă totală de 18.000 DM, formată din 12.000 DM capital și 6.000 DM dobânzi datorate din mai 1999 – februarie 2000.

Contractul de împrumut este un contract real, unilateral, prin care împrumutatul se obligă să restituie suma de bani primită (art.1578 C.civ.).

Cu privire la proba unui asemenea contract, sunt aplicabile dispoziţiile art.1180 alin.1 C.civ.

Actul sub semnătură privată „trebuie să fie scris în întregul lui de acela care l-a subscris, sau cel puţin acesta, înainte de a subsemna, să adauge la finele actului cuvintele bun și aprobat, arătând totdeauna în litere suma sau câtimea lucrurilor și apoi să iscălească”.

Faţă de obiecţiunile pârâţilor la raportul de expertiză, instanţa ar fi trebuit să observe că a omis să stabilească - astfel cum prevede art.201 C.proc.civ. obiectivele expertizei, care să concorde cu cerinţele speciale de probaţiune în materie de împrumut, redate anterior.

Cu încălcarea art.129 alin.4 C.proc.civ., ambele instanţe au respins probe care puteau fi pertinente și chiar concludente pentru lămurirea deplină a situaţiei de fapt.

Curtea constată că împrejurările de fapt nu au fost pe deplin stabilite.

Cu ocazia rejudecării, instanţa va administra probele necesare cunoașterii exacte a faptelor, observând de asemeni că – între timp – moneda în care se pretinde că s-a acordat împrumutul nu mai există. Pe de altă parte, se constată fondată și critica din recurs vizând nedeterminarea cuantumului la care pârâtul poate fi obligat.

Formularea „dobânda aferentă”, menţionată în dispozitivul sentinţei casate nu îndeplinește cerinţa de a fi determinată. De altfel, dacă s-ar avea în vedere dobânda de 5% pe lună (consemnată în înscrisul contestat) care poartă asupra unei sume în valută, se observă că aceasta este ilicită, fiind lovită de nulitate absolută, ca ascunzând un împrumut cămătăresc (art.5 C.civ.).

Pentru aceste considerente, recursul se privește ca fondat, urmând a fi admis în sensul celor anterior arătate, instanţa de trimitere fiind ţinută să observe art.315 C.proc.civ.