Inadmissibility of civil action for compensation on nationalized land for failure to follow special restitution procedure under Law 10/2001

Despăgubire solicitată pentru un teren trecut în proprietatea publică a statului. Acţiune adresată direct instanţei judecătorești

După intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001, pentru acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, acţiunea este admisibilă numai după efectuarea procedurii speciale reglementată prin această lege.

Secţia civilă, decizia nr.1595 din 16 aprilie 2003

La 5 octombrie 2001, N.E.L. a chemat în judecată civilă Consiliul General al Municipiului București prin reprezentanţi legali pentru a fi obligat să procedeze la întocmirea formalităţilor legale de plată a despăgubirilor ce i se cuvin, pentru acapararea fără forme legale a unui teren în suprafaţă de 860 mp care se afla situat în București, în actualul perimetru ocupat de Parlamentul României și, totodată, să îi recunoască dreptul de proprietate asupra acestui imobil.

Invocând calitatea de moștenitoare testamentară a foștilor proprietari, reclamanta a cerut recunoașterea dreptului său de proprietate și acordarea despăgubirilor cuvenite, ca urmare a exproprierii imobilului pentru utilitate publică, în temeiul Legii 137/2000 privind regimul juridic al terenurilor aferent Palatului Parlamentului României și a dispoziţiilor Legii 33/1994 privind exproprierea.

Prin sentinţa civilă nr.88 din 23 ianuarie 2002, Tribunalul București, Secţia a III-a civilă a respins acţiunea ca inadmisibilă.

Pentru a hotărî astfel prima instanţă a constatat că, în raport cu situaţia juridică actuală a terenului, expropriat pentru cauză de utilitate publică, aparţinând domeniului public al statului și cuprins în perimetrul Parlamentului României, procedura de restituire în natură sau a despăgubirii prin echivalent este cea reglementată de Legea 10/2001 în vigoare la data introducerii acţiunii, căreia reclamanta nu i-a dat curs, așa încât faza prealabilă constând în notificarea deţinătorului și emiterea unei dispoziţii în acest sens nu a fost efectuată.

Totodată s-a reţinut lipsa calităţii procesuale pasive a Consiliului General al Municipiului București, în raport de neapartenenţa terenului la domeniul public aflat în administrarea sa.

Hotărârea menţionată a fost confirmată prin decizia civilă nr.281 din 20 iunie 2002 a Curţii de Apel București, Secţia a IV-a civilă, ca urmare a respingerii recursului reclamantei.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a constatat că motivul de inadmisibilitate a acţiunii pentru neurmarea procedurii prevăzute de Legea 10/2001 are precădere faţă de temeiul de drept invocat de reclamantă și de procedura dreptului comun potrivit căreia s-au solicitat măsurile reparatorii.

Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs reclamanta care reiterând motivele acţiunii și ale apelului a susţinut că în cauză nu ar fi aplicabile dispoziţiile Legii 10/2001, așa încât s-ar impune casarea și reluarea judecăţii la instanţa de fond în conformitate cu Legea 137/2000 și Legea 33/1994.

Recursul nu este fondat.

Potrivit dovezilor cu înscrisuri administrate în cauză, terenul a fost trecut în proprietatea statului potrivit Decretului 92/1950.

Exproprierea pentru utilitate publică intervenită ulterior prin Decretul fostului Consiliu de Stat nr.150/1980 nu este opozabilă foștilor proprietari sau în cauză, moștenitorilor acestora, întrucât, la data exproprierii, bunul se afla în proprietatea și folosinţa publică a statului, respectiv în administrarea organelor puterii locale, în temeiul naţionalizării.

Așa fiind, în raport cu modul de dobândire și de preluare a terenului în proprietatea statului de la foștii proprietari, independent de regimul juridic actual determinat de apartenenţa la domeniul public și încadrarea în perimetrul parcului Palatului Parlamentului, atât restituirea în natură cât și acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent este admisibilă după intrarea în vigoare a Legii 10 din 9 februarie 2001, numai după și cu respectarea acestei proceduri speciale, la care reclamanta-recurentă a și recurs concomitent, fără a aștepta soluţionarea.

Dispoziţiile art.2 din Legea 137 din 26 iulie 2000 privind regimul juridic al terenului aferent Palatului Parlamentului României prin care se recomandă modalitatea de valorificare a eventualelor pretenţii cu privire la imobilele cuprinse în acest perimetru se adresează exclusiv persoanelor fizice și juridice care au fost expropriate în acest scop, cerinţă neîndeplinită în cauză de titulara acţiunii.

Așa fiind, recursul s-a respins ca nefondat.