Exhaustion of administrative procedure for property restitution where holder refuses in-kind return without making a concrete equivalent offer
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice admitted the appellant's recourse, quashed the lower courts' decisions dismissing the action as premature, and remanded the case for a merits review, thereby ruling that the plaintiff successfully established the timeliness of her lawsuit. The dispute concerned the administrative and judicial procedure for the restitution of a real estate property expropriated by the state, where the holding entity refused restitution in kind, claiming it was currently in use by a public social service, and the lower courts had held that the administrative procedure was not exhausted because no concrete monetary equivalent offer was made or rejected. The Court decisively held that the administrative procedure under Articles 23 and 24 of Law No. 10/2001 is sufficiently completed once the holding entity responds to the notification with a refusal to restore the property in kind, even if it does not specify a concrete alternative restitution modality, as the right to refuse an implicit or subsequent equivalent offer arises immediately, and requiring a specific formal offer violates the constitutional right of access to justice by unduly restricting the plaintiff's ability to seek judicial redress within the statutory thirty-day period following the initial refusal.
Legislator headnote
AI generatedart.16 din Legea nr. 10/2001; Exhaustion of administrative procedure for property restitution where holder refuses in-kind return without making a concrete equivalent offer: În contra acestei hotărâri, a declarat recurs reclamanta susţinând nelegalitatea hotărârii, în sensul că instanţa a făcut și a dat o aplicare și, respectiv, o interpretare denaturată dispoziţiilor cuprinse în art.23 și 24 din Legea nr.10/2001.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Restituirea imobilului trecut la stat. Procedura administrativă prevăzută de art. 24-25 din Legea nr.10/2001
Procedura administrativă prevăzută în Legea nr.10/2001 este îndeplinită dacă unitatea deţinătoare a imobilului a răspuns la notificare în sensul că bunul nu este restituibil în natură, chiar dacă nu a făcut concret o oferă pentru altă modalitate de restituire prin echivalent.
Secţia civilă, decizia nr.1405 din 7 aprilie 2003
Reclamanta S.L.M.M.I. a chemat în judecată Consiliul Judeţean Ilfov, solicitând anularea deciziei nr.5865 din 10.10.2001, emisă în temeiul Legii nr.10/2001 și în consecinţă, să-i fie restituit în natură un imobil – teren și construcţii, situat în comuna Balotești – satul Preotești, judeţul Ilfov în conformitate cu Legea nr.10/2001.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâtul Consiliul Judeţean Ilfov, în calitate de deţinător al imobilului, a fost notificat cu nr.2233/2001 completată de notificarea nr.3476/2001, însă acesta a refuzat restituirea în natură a imobilului sub motivul că intră sub incidenţa art.16 din Legea nr. 10/2001, fiind sediul Centrului de Primire și Triere a Copilului Aflat în Dificultate al Judeţului Ilfov.
Prin sentinţa civilă nr.309 din 4.04.2002, Tribunalul București, secţia a III-a civilă, a respins ca prematură contestaţia, în baza Legii nr.10/2001, reţinându-se că petenta poate sesiza instanţa de judecată numai după îndeplinirea în totalitate a procedurii administrative prevăzută de această lege.
Prin decizia civilă nr.261 din 14 iunie 2002, Curtea de Apel București – secţia a IV-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă, instanţa confirmând sentinţa civilă atacată.
În contra acestei hotărâri, a declarat recurs reclamanta susţinând nelegalitatea hotărârii, în sensul că instanţa a făcut și a dat o aplicare și, respectiv, o interpretare denaturată dispoziţiilor cuprinse în art.23 și 24 din Legea nr.10/2001.
Recursul este fondat.
Învestită cu o contestaţie pentru anularea deciziei Consiliului Judeţean Ilfov nr.5865 din 10.10.2001 ca urmare a refuzului de restituire a imobilului în natură, formulată în baza dispoziţiilor art.24 alin.7 din Legea nr.10/2001, prima instanţă, fără a judeca în fond cauza, a respins ca prematură acţiunea.
În mod greșit instanţa de fond a reţinut că nu a fost parcursă procedura administrativă prevăzută de legea specială, din moment ce pârâtul-deţinător și-a spus punctul de vedere, în sensul refuzului net de a restitui în natură imobilul și de a intenţiona să facă o ofertă prin echivalent, refuzată implicit de reclamantă care a formulat acţiune în justiţie.
Momentul primirii unei oferte de plată prin echivalent și apoi, refuzul acestei oferte, constituie, în opinia instanţei de apel, epuizarea procedurii administrative, când reclamanta poate fi îndrituită să formuleze contestaţia în faţa organelor de justiţie.
Această interpretare nu corespunde intenţiei legiuitorului, care a adoptat Legea nr.10/2001 ca un act normativ reparatoriu pentru toţi cei care și-au pierdut imobilele în mod abuziv, oferind o cale mai lesnicioasă și mai rapidă, fără însă a se limita accesul liber la justiţie, consacrat de art.21 din Constituţia României.
Refuzul ofertei se poate face oricând după emiterea refuzului de restituire în natură, fie și în mod tacit, ca în cazul în speţă, când acesta rezultă din formularea directă în termenul de 30 de zile a unei contestaţii în faţa organelor de justiţie.
Făcând o aplicare și interpretare denaturată a dispoziţiilor art.23 și 24 din Legea nr.10/2001, instanţa de apel a pronunţat o hotărâre vădit nelegală.
Refuzul celor două instanţe de a judeca în fond acţiunea, neluând în considerare răspunsul negativ la cererea de restituire și care îndrituia pe reclamantă să formuleze contestaţie în conformitate cu art.24 alin.7 din Legea nr.10 /2001, apare cu atât mai mult, nelegal, cu cât persoana deţinătoare și-a spus punctul de vedere, chiar dacă acesta nu poartă denumirea de dispoziţie sau decizie.
Rezultă că este greșit punctul de vedere al instanţelor care au considerat că nu a fost parcursă procedura administrativă și nu au judecat în fond cauza, respingând acţiunea ca prematură.
În consecinţă, s-a impus admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate și reluarea judecăţii în faţa primei instanţe în vederea soluţionării acţiunii introductive.