Abandonment declaration retrial ordered after prosecutor's appeal; missing social investigation not a filing bar.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the prosecutor's appeal, quashed both the trial court judgment and the appellate decision, and remanded the case to the same court for retrial, thereby holding that judicial declaration of child abandonment was still pending. The case involved a child protection authority seeking a judicial declaration of abandonment of a minor by her parents and delegation of parental rights, based on the parents' complete disinterest after institutionalization. The appellate court had rejected the claim because the required social investigation under Article 2(3) of Law No. 47/1993, conducted by the competent tutelary authority and including its opinion, had not been attached. The High Court ruled that the absence of this social investigation at filing does not bar its administration during trial, as the judge has a duty under Article 129(2) and (5) of the Civil Procedure Code to order necessary evidence, including the social investigation and the hearing of the child over 10 years old per Article 3(2) of the same law, and because these proofs were missing at all stages, the case was remanded for completion of evidence.
Legislator headnote
AI generatedAbandonment declaration retrial ordered after prosecutor's appeal; missing social investigation not a filing bar: Această soluţie a fost schimbată prin decizia nr.125 din 24.10.2001 a Curţii de Apel Timișoara, în sensul respingerii acţiunii, astfel fiind admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, împotriva soluţiei instanţei de fond. S-a avut în vedere în principal că soluţia de admitere a cererii a fost dată cu nesocotirea dispoziţiilor art.2 alin.3 din Legea nr.47/1993 în lipsa anchetei sociale întocmite de organul competent.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Declararea judecătorească a abandonului copilului. Lipsa anchetei sociale. Consecinţe
Ancheta socială prevăzută de art.2 alin.3 din Legea nr.47/1993, poate fi efectuată de autoritatea tutelară competentă și în cursul judecăţii cererii prin care s-a cerut să se declare abandonul copilului.
Secţia civilă, decizia nr.1371 din 4 aprilie 2003
Direcţia Generală Timiș pentru Protecţia Drepturilor Copilului a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii I.N. și A.M., să se declare abandonul fiicei acestora și să se delege apoi exerciţiul drepturilor părintești în favoarea reclamantei.
Acţiunea s-a întemeiat pe hotărârea nr.425 din 27.11.1997 a Comisiei pentru Protecţia Copilului Timiș, prin care minora a fost instituţionalizată în Centrul de Plasament nr.5 „Sfântul Vasile” din Lugoj, după care părinţii minorei s-au dezinteresat complet de creșterea și educarea ei.
Prin sentinţa civilă nr.413 din 28.06.2001,Tribunalul Timiș, a admis acţiunea.
Această soluţie a fost schimbată prin decizia nr.125 din 24.10.2001 a Curţii de Apel Timișoara, în sensul respingerii acţiunii, astfel fiind admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, împotriva soluţiei instanţei de fond. S-a avut în vedere în principal că soluţia de admitere a cererii a fost dată cu nesocotirea dispoziţiilor art.2 alin.3 din Legea nr.47/1993 în lipsa anchetei sociale întocmite de organul competent.
Împotriva soluţiei dată în apel, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, prin care se solicită casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel, în vederea completării probelor în sensul efectuării anchetei sociale și ascultării minorei, în vârstă de peste 10 ani.
Recursul este întemeiat.
Instanţele au adoptat soluţii diferite, de admitere sau de respingere a cererii de declarare a abandonului, în raport cu interpretarea dată unor dispoziţii din legea specială, aplicabilă în materie.
Potrivit art.2 alin.3 din Legea nr.47/1993, la cererea pentru declararea abandonului copilului se va anexa ancheta socială efectuată de autoritatea tutelară competentă, cu privire la condiţiile abandonării copilului, situaţia părinţilor, starea psiho-fizică, de instruire și educare a copilului, condiţiile pe care le are și modalitatea de îmbunătăţire a acestora, precum și orice alte date interesând creșterea, instruirea și educarea copilului. În final se prevede că ancheta socială trebuie să cuprindă și opinia autorităţii tutelare faţă de cererea de declarare judecătorească a abandonului.
În speţă, nu a fost efectuată o astfel de anchetă socială, apreciindu-se corect că „raportul de anchetă socială”, efectuat de Centrul de Plasament nr.5 Lugoj, nu acoperă cerinţele legale menţionate, nefiind întocmit de organul competent și astfel neputând conţine opinia acestuia în legătură cu oportunitatea luării unei asemenea măsuri.
Dar, dacă proba cerută de dispoziţiile legale menţionate nu a fost efectuată, nici-o dispoziţie legală nu împiedică administrarea ei în timpul judecăţii. Dimpotrivă în temeiul art.129 alin.2 și 5 C.pr.civ., judecătorul are îndatorirea să ordone măsurile necesare judecării cererii, să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii. El poate ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părţile se împotrivesc.
Prin urmare, cerinţa legii, în sensul arătat, putea fi realizată în cursul judecăţii, ca și aceea vizând ascultarea minorei de peste 10 ani, prevăzută de art.3 alin.2 din Legea nr.47/1993.
Cum probele menţionate nu au fost administrate în nici-o fază a procesului, recursul urmează a fi admis în sensul casării hotărârilor pronunţate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceluiași tribunal.