Proper passive legal capacity for local administrative units in property disputes over state-acquired assets under Law 213/1998

Calitate procesuală pasivă în litigiile care privesc imobile trecute în proprietatea statului

Instanţele judecătorești sunt competente să stabilească valabilitatea titlului statului asupra bunurilor care au intrat în proprietatea sa în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, conform art.6 alin.3 din Legea nr.213/1998, iar în conformitate cu art.12, în litigiile care privesc astfel de bunuri, statul este reprezentat de Ministerul Finanţelor, iar unităţile administrativ-teritoriale de către consiliile judeţene, de Consiliul General al Municipiului București sau, după caz, de consiliile locale care dau mandat scris președintelui consiliului sau primarului.

Secţia civilă, decizia nr.1214 din 26 martie 2003

Reclamantul R.Y.I. a chemat în judecată Consiliul General al Municipiului București, Primăria Sectorului 2 București și Societatea Comercială „Iprolam” SA București solicitând obligarea acestora să-i lase în deplină proprietate și folosinţă a unui imobil situat în București, constând din teren în suprafaţă de 740 mp.

Ulterior, faţă de precizarea făcută de Societatea Comercială „Iprolam” SA București, că a renunţat la contractul de închiriere a terenului încheiat cu Societatea Comercială „Foișor” SA București, s-a cerut și dispus introducerea în cauză a acesteia.

În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că terenul revendicat, dobândit prin actul autentic de vânzare-cumpărare nr.32283/1932 de către tatăl său L.W.R., al cărui unic moștenitor este, se află în posesia precară a pârâţilor fiind liber de construcţii.

Tribunalul București, secţia a IV – a civilă, a admis acţiunea, astfel cum a fost formulată, prin sentinţa nr. 31 din 17 ianuarie 2001.

Curtea de Apel București, secţia a IV-a civilă, prin decizia nr. 129 din 25 martie 2002, a respins ca nefondat apelul declarat de Municipiul București.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamantul s-a legitimat, din punct de vedere procesual activ, cu contractul de vânzare-cumpărare autentificat de fostul Tribunal Ilfov sub nr. 32283/26 noiembrie 1932, prin care tatăl său a dobândit imobilul în litigiu, precum și cu hotărârea pronunţată în Statul Israel la 15 aprilie 1992, recunoscută pe teritoriul României prin sentinţa civilă nr.150/2 martie 1998 a Tribunalului București și, respectiv, certificatul de calitate succesorală emis la 21 aprilie 1994 de Biroul Notarului Public E.B., cu care a făcut dovada că este unicul moștenitor al defuncţilor săi tată, L.W.R., și soră G.R.L.

La rândul său instanţa de control judiciar, învestită cu soluţionarea apelului Municipiului București, prin primarul general, motivat exclusiv pe lipsa calităţii procesuale pasive a Consiliului General al Municipiului București, a făcut aplicaţiunea art. 12 alin. 5 din Legea nr. 213/1998.

Împotriva deciziei instanţei de apel Municipiul București, reprezentat de primarul general, a declarat recurs reiterând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului General al Municipiului București, cu precizarea că, în cauză, calitatea procesuală pasivă nu aparţine acestuia, care este autoritate deliberativă, ci Municipiului București, reprezentat de primarul general.

Recursul nu este fondat.

Prin decizia nr. 4216 din 9 octombrie 2001 a Curţii Supreme de Justiţie, Secţia Civilă, pronunţată în primul recurs declarat în cauză, s-a statuat, în temeiul art. 26 alin. 1 lit. a din Decretul nr. 31/1954 și al art. 12 alin. 5 din Legea nr. 213/1998, că „în litigiile vizând dreptul de proprietate asupra bunurilor unităţilor administrativ teritoriale acestea sunt reprezentate de Consiliul General al Municipiului București, care dă mandat scris primarului”.

În adevăr, potrivit art. 6 alin. 3 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, instanţele judecătorești sunt competente să stabilească valabilitatea titlului statului asupra bunurilor care au intrat în proprietatea sa în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, iar în conformitate cu art. 12 alin. 5 din lege, în litigiile care privesc astfel de bunuri, statul este reprezentat de Ministerul Finanţelor, iar unităţile administrativ-teritoriale, de către consiliile judeţene, de Consiliul General al Municipiului București sau de consiliile locale, care dau mandat scris, în fiecare caz, președintelui consiliului judeţean sau primarului. Acesta poate desemna un alt funcţionar de stat sau un avocat care să-l reprezinte în faţa instanţei.

Dispoziţiile legale citate se armonizează cu cele cuprinse în Legea adminitraţiei publice locale (nr. 69/1991, respectiv nr.215/2001), potrivit căreia administraţia publică a municipiului București se realizează de către consiliile locale ale sectoarelor Municipiului București și Consiliul General al Municipiului București, ca autorităţi deliberative, precum și de către primarii sectoarelor și primarul general al Municipiului București, ca autorităţi executive.

În considerarea celor ce preced, se constată că hotărârea recurată este legală și temeinică fiind confirmată prin respingerea recursului.