Municipality’s land-registry rectification claim quashed and remanded for failure to assess communication of registration order.

Înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară. Încheierea de admitere a înscrierii.Legalitate

Încheierea prin care judecătorul admite cererea de înscriere a dreptului de proprietate în cartea funciară este producătoare de efecte juridice numai dacă s-a comunicat persoanelor interesate, în drept a exercita căile de atac prevăzute de lege, conform art.52 din Legea nr.7/1996.

Secţia civilă, decizia nr.1117 din 20 martie 2003

La data de 12 septembrie 2000, Municipiul Pitești, prin primar, a cerut, în contradictoriu cu Asociaţia Sportivă „Edilul” Pitești, rectificarea înscrierii operate de judecătorul delegat al Biroului de Carte funciară în baza încheierii nr.1467 din 28 februarie 2000, prin care a fost admisă cererea asociaţiei pârâte și s-a dispus intabularea dreptului de proprietate al acesteia asupra construcţiei – Stadionul Tineretului, tribună, culoar de trecere.

În motivarea cererii s-a arătat că imobilul în discuţie, cu toate dotările aferente, aparţine domeniului public, „titlul” în baza căruia s-a făcut intabularea, constând dintr-un proces-verbal de recepţie a unor lucrări de amenajare și întreţinere, neîntrunind cerinţele legale pentru efectuarea operaţiunii respective.

Prin sentinţa civilă nr.4109 din 10 mai 2001 Judecătoria Pitești a respins acţiunea, cu motivarea că nu s-a prezentat o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă prin care să se fi constatat, în condiţiile art.36 din Legea cadastrului și a publicităţii imobiliare nr.7 din 13 martie 1996, că: înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil.

Împotriva hotărârii pronunţate procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare, solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea recursului în anulare sunt reiterate aspectele invocate în acţiune, cu privire la apartenenţa imobilului la domeniul public și neîntrunirea cerinţelor legale pentru înscrierea dreptului de proprietate asupra acestuia în favoarea Asociaţiei Sportive „Edilul”. Sub acest din urmă aspect este invocat contractul de închiriere încheiat la data de 5 iunie 1990, pe o perioadă de 10 ani, cu Administraţia Bazelor Sportive – organ de specialitate în cadrul Primăriei Municipiului Pitești, în virtutea căruia asociaţia sportivă locatară avea obligaţia de a remedia și întreţine în perfectă stare de funcţionare încăperile aflate în exploatare și instalaţiile aferente.

Recursul în anulare este întemeiat.

Procedura de înscriere în cartea funciară este reglementată de Legea cadastrului și a publicităţii imobiliare nr.7 din 13 martie 1996 prin articolele 49-57.

Potrivit art.50-52 din lege, încheierea prin care judecătorul de la biroul de carte funciară admite ori respinge cererea de înscriere se comunică celui care a cerut înscrierea sau radierea unui act sau fapt juridic, precum și celorlalte persoane interesate, în termen de 20 de zile de la pronunţarea încheierii, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data înregistrării cererii.

Încheierea este supusă căilor ordinare de atac iar hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă se comunică, din oficiu, biroului de carte funciară de către instanţa care s-a pronunţat ultima asupra fondului.

Așa dar, încheierea judecătorului de carte funciară nr.1467 din 28 februarie 2000, prin care s-a admis cererea Asociaţiei Sportive „Edilul” și s-a intabulat dreptul acesteia de proprietate asupra imobilului în litigiu, este producătoare de efecte juridice numai dacă „celelalte persoane interesate” nu au exercitat căile de atac prevăzute de lege ori dacă, fiind exercitate, acestea au fost respinse definitiv și irevocabil..

În cauză, Municipiul Pitești este, necontestat, „persoană interesată”, în sensul legii, întrucât este proprietarul terenului pe care se află încăperile și instalaţiile închiriate asociaţiei sportive pârâte. Ca urmare, descifrând sensul și finalitatea demersului judiciar al reclamantului, care s-ar putea constitui într-o cale de atac îndreptată împotriva a înseși încheierii de intabulare, instanţa avea îndatorirea să verifice dacă s-a făcut comunicarea acesteia conform legii și să pună în discuţia părţilor consecinţele ce decurg în cazul necomunicări.

Faţă de cele ce preced, recursul în anulare este întemeiat, urmând a se admite, a se dispune casarea sentinţei recurate și trimiterea cauzei la aceeași instanţă, pentru rejudecare.