Discretionary suspension of appeal proceedings where parallel property confirmation does not determine succession partition rights

Suspendarea judecării recursului dispusă în baza art.244 alin.1 pct.1 C.proc.civ. Aprecierea judecătorului

În reglementarea incidentelor survenite pe parcursul soluţionării cauzelor, în curs de desfășurare, suspendarea judecăţii pentru cazurile prevăzute de art. 244 C. proc. civ. este privită ca având caracter facultativ, rămânând la latitudinea judecătorului de a aprecia, în funcţie de situaţii de fapt, de la caz la caz, oportunitatea dispunerii acestei măsuri în așa fel încât drepturile procesuale ale părţilor să fie exercitate cu bună-credinţă.

Secţia civilă, decizia nr.1092 din 19 martie 2003

Reclamanţii C.F. și N.V. au chemat în judecată pârâţii I.E., E.E., S.V. și B.V. pentru a se dispune ieșirea din indiviziune cu privire la averea rămasă de pe urma defunctei Ș.M.

Prin sentinţa civilă nr.1260 din 26 septembrie 2001, Judecătoria Pucioasa a admis în parte acţiunea și cererile completatoare, a stabilit șase loturi pentru fiecare dintre părţi.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel pârâta I.E. criticând soluţia pronunţată pentru greșita compunere a masei succesorale, ignorarea actului de proprietate nr.1038/1974, modalitatea constituirii loturilor.

Prin decizia nr.585 din 27 mai 2002, Tribunalul Dâmboviţa, secţia civilă a respins apelul.

Împotriva deciziei din apel a exercitat calea de atac a recursului aceeași pârâtă aducând critici în sensul că instanţele „au acordat mai mult decât s-a cerut„ referitor la suprafaţa de teren de 396,5 m2 , analizând eronat înscrisurile depuse și nu au inclus în masa partajabilă terenul și construcţia ce face obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr.1038/1974.

La termenul din 1 octombrie 2002, recurenta-pârâtă I.E. a depus certficatul de grefă nr.1203/2002 al Judecătoriei Pucioasa, copie de pe cererea de chemare în judecată, arătând că pe rolul acestei instanţe este înregistrată o acţiune în constatare, formulată în contradictoriu cu celelalte părţi din actualul proces de partaj și a solicitat suspendarea judecăţii, în temeiul art.244 alin.(1) pct.1 C.proc.civ..

Intimata-reclamantă C.F. s-a opus suspendării judecării recursului, învederând că dezlegarea pricinii nu atârnă de existenţa sau inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi, prin care I.E. tinde să-și constituie un titlu de proprietate.

Instanţa de recurs a admis cererea de suspendare a judecăţii recursului, în temeiul art.244 alin.(1) pct.1 C.proc.civ., prin încheierea din 1 octombrie 2002, apreciind că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de textul procedural mai sus indicat, întrucât rezultă că între părţi există un litigiu având ca obiect suprafaţa de teren de 900 m2 .

Împotriva încheierii a declarat recurs reclamanta solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei aceleiași instanţe în vederea continuării judecăţii, susţinând că în mod greșit a reţinut instanţa de recurs că soluţia ce urmează a fi pronunţată în dosarul nr.1203/2002 al Judecătoriei Pucioasa are înrâurire asupra existenţei sau inexistenţei unui drept care face obiectul unei alte judecăţi, în speţă recursul din dosarul nr.4518/2002 al Curţii Supreme de Justiţie.

În drept, recurentul și-a întemeiat calea de atac pe dispoziţiile art.27 din Legea nr.56/1993.

Chiar dacă temeiul invocat de recurentă nu este fidel motivelor de recurs, limitativ și expres prevăzute de art.304 pct.1-10 C.proc.civ., din conţinutul dezvoltat în criticile expuse, în motivarea recursului, Curtea apreciază că acesta poate fi încadrat în motivele prevăzute de același articol.

Ca atare, instanţa este îndrituită a-l încadra, această facultate, fiindu-i conferită prin chiar textul art.306 alin. (3) din același cod, în Titlul V, Capitolul I. , Recursul Secţiunea I. Termenul și formele recursului, ce reglementează calea extraordinară de atac a recursului.

Prin prisma motivelor invocate, recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Fără o motivare argumentată, instanţa de recurs a dispus suspendarea judecării acestei căi de atac, mărginîndu-se la a indica actele depuse de I.E., fără însă a explicita în ce măsură dezlegarea pricinii, ce formează obiectul dosarului mai sus arătat, ar avea sau nu efect în soluţionarea recursului ce vizează ieșirea din indiviziune asupra averii rămasă de pe urma defunctei Ș.M., decedată la 1 aprilie 1994.

În reglementarea incidentelor survenite pe parcursul soluţionării cauzelor, în curs de desfășurare, suspendarea în baza art. 244 C. proc. civ. este privită ca având caracter facultativ, rămânând la latitudinea judecătorului de a aprecia, în funcţie de situaţia de fapt, de la caz la caz, oportunitatea dispunerii acestei măsuri, în așa fel încât drepturile procesuale ale părţilor să fie exercitate cu bună credinţă.

Acţiunea ce face obiectul dosarului nr.1203/2002 aflată pe rolul Judecătoriei Pucioasa ce tinde la constatarea unui drept trebuie analizată sub aspectul determinării unei legături care să justifice măsura întreruperii cursului judecăţii și raportat la data introducerii acţiunii în constatare.

Cum ieșirea din indiviziune a fost introdusă la 25 septembrie 1996, fiind în rejudecare în fază de recurs, este neîndoielnic că acţiunea ce formează obiectul dosarului nr.1203/2002 ar duce la tergiversarea soluţionării cauzei, împietând asupra drepturilor părţilor de a beneficia de o judecată într-un timp rezonabil.

Faţă de obiectul acţiunii în constatarea unei eventuale simulaţii și cum în acţiunea de partaj succesoral (aflat în fază de recurs) nu s-a contestat certificatul de moștenitor nr.2146/17 noiembrie 1994, nu are relevanţă, în soluţionarea acestei din urmă cauze, existenţa unui litigiu prin care se tinde a se constata un drept de proprietate, titulară fiind pârâta I.E.

De asemenea, este de precizat că și sub aspectul menţiunii „irevocabilă” încheierea de suspendare este greșită în înţelesul că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, câtă vreme această cale de atac este expres prevăzută de art.2441 alin.(1) C.proc.civ.

Concluzionând, Curtea a apreciat că nu se impunea suspendarea judecării recursului, astfel că în temeiul art.312 alin. (1) teza I, a admis recursul, a casat încheierea de suspendare și a trimis cauaza aceleiași instanţe, pentru continuarea judecăţii.