Municipality’s passive procedural capacity in Land Law No. 10/2001 restitution disputes

Contestaţie întemeiată pe Legea nr.10/2001. Calitatea procesuală a primăriei localităţii

În litigiile determinate de aplicarea Legii nr.10/2001, primăria are calitatea procesuală pasivă, deoarece actul normativ îi stabilește anumite obligaţii.

Secţia civilă, decizia nr.1059 din 18 martie 2003

Reclamanta S.M., în contradictoriu cu Primăria comunei Zorleni, a solicitat să se desfiinţeze Dispoziţia cu nr.76 din 2 octombrie 2001 și să se admită pretenţiile menţionate în notificarea nr.603 din 18 septembrie 2001 respectiv să i se restituie un teren în suprafaţă de 1574,17 mp sau să-i acorde măsuri reparatorii prin echivalent.

Primăria comunei Zorleni a formulat o întâmpinare prin care solicită respingerea acţiunii arătând că reclamanta nu a făcut dovada că suprafaţa de teren solicitată ar fi fost preluată abuziv de către stat în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.

Tribunalul Vaslui, prin sentinţa civilă nr.283 din 13 martie 2002 a respins acţiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesual pasivă.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că soluţionarea cererilor de restituire în natură sau prin echivalent a imobilelor, în urma notificării comunicate primăriilor, este de competenţa primarului, situaţie reglementată în mod expres de art.20 al.3 din legea 10/2001, și, în consecinţă, litigiile având ca obiect anularea unei dispoziţii emise în baza legii 10/2001 de către primar, calitate procesual pasivă are primarul chemat în judecată în nume propriu și nu Primăria.

Prin decizia civilă nr.19 din 3 iunie 2002, Curtea de Apel Iași a respins ca nefondat apelul declarat de către reclamantă reţinând, în esenţă, că în mod legal și temeinic instanţa de fond a reţinut că Primăria nu are calitate procesual pasivă, această calitate având-o primarul.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, invocând motivul de casare prevăzut de art.304 pct.9 cod procedură civilă, respectiv aplicarea greșită a legii în soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesual pasive a Primăriei. Recursul este fondat.

Instanţele au apreciat, eronat, având în vedere prevederile art.20 al.3 din legea 10/2001, că „primarul în nume propriu” are calitate procesual pasivă în litigiile având ca obiect anularea unei dispoziţii emise în baza legii 10/2001 de către acesta.

Cu privire la această excepţie este de reţinut că legea 10/2001, în capitolul III, instituie pentru exercitarea dreptului la restituirea imobilelor preluate abuziv două etape și anume: o etapă necontencioasă și o altă etapă contencioasă.

Această lege mai stabilește, prin prevederile art.21, și părţile între care se vor desfășura aceste proceduri și anume „persoana îndreptăţită” la restituire și „persoana juridică deţinătoare a imobilului”.

În art.20 al aceleiași legi sunt prevăzute categoriile de persoane juridice care sunt obligate la restituirea către persoanele îndreptăţite, prin decizie sau dispoziţie motivată, a organelor de conducere ale unităţii deţinătoare.

În aliniatul al treilea al acestui articol se menţionează și primăriile cu precizarea că „în cazul primăriilor restituirea se face prin dispoziţia motivată a primarilor”.

Deci, primăriile au fost incluse în cadrul „unităţilor deţinătoare” cu menţiunea că dispoziţia nu o emite organul de conducere, ci primarul.

De menţionat că cele două părţi „persoana îndreptăţită” la restituirea care are calitatea procesual activă și „unitatea deţinătoare” (de reţinut că legiuitorul folosește termenul de „deţinător” nu de proprietar) care are calitatea procesual pasivă, vor avea aceste calităţi și în faza necontencioasă cât și în faza contencioasă, neputând să fie înlocuite de o altă parte.

Instanţele de fond și apel au considerat greșit, că dacă dispoziţia, prin care s-a respins cererea de retrocedare formulată de către persoana îndreptăţită, a fost emisă de către primar acesta va fi chemat în instanţă pentru anularea dispoziţiei în nume propriu.

Concluzia este greșită pentru că primarul nu în nume propriu emite această dispoziţie ci ca reprezentant al deţinătorului imobilului, care conform art.23 al.1 din legea 10/2001 este obligat ca prin dispoziţie să răspundă la cererea de restituire.

Astfel fiind, se reţine că motivul de recurs invocat de către recurentă, este fondat, întrucât instanţele de fond și apel au făcut o aplicare greșită a prevederilor legii 10/2001, motiv pentru care se va admite recursul și vor fi casate hotărârile pronunţate de către Curtea de Apel Iași și Tribunalul Vaslui, trimiţându-se cauza pentru judecarea cauzei pe fond Tribunalului Vaslui.