Heirs' restitution claim barred for war-crime confiscation; appeal dismissed.
Legislator summary
AI generatedThe Romanian High Court of Cassation and Justice dismissed the claimants' appeal, upholding the lower courts' decisions that denied their action for restitution in kind or compensation for properties confiscated by a criminal judgment as a supplementary penalty, with the dismissal remaining in force. The claimants, as heirs, challenged a 2001 administrative refusal of restitution under Law No. 10/2001 for immovables confiscated following a 1946 conviction for war crimes (complicity in deporting Romanian families under Hungarian administration in 1940). The Court held that, under Article 2(a) of Law No. 10/2001, abusive takings include only confiscations resulting from convictions for political offenses committed as opposition to the communist totalitarian regime; since the confiscation here stemmed from a war-crime conviction, not a political offense within the meaning of Article 2(b) or (h), the properties were not abusively taken, and the action was properly rejected.
Legislator headnote
AI generatedHeirs' restitution claim barred for war-crime confiscation; appeal dismissed: Rezultă, deci, că imobilele solicitate, confiscate astfel, nu au fost preluate abuziv, art.2 alin.1 lit.b din Legea nr.10/2001 nefiind aplicabil.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Acţiune pentru restituirea în natură sau echivalent a imobilelor confiscate prin hotărâre penală ca pedeapsă complementară
În categoria imobilelor preluate în mod abuziv de stat, la care se referă art.2 lit.a din Legea nr.10/2001, sunt incluse și imobilele preluate prin confiscarea averii ca urmare a condamnării pentru infracţiuni de natură politică, săvârșite ca manifestare a opoziţiei faţă de sistemul totalitar comunist.
Secţia civilă, decizia nr.1020 din 14 martie 2003
Reclamantele, în calitate de moștenitoare ale defunctului E.C., au chemat în judecată Statul Român prin Consiliul Local al comunei Cârbou și Ministerul Finanţelor prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice și Controlului Financiar de Stat Sălaj, solicitând anularea Dispoziţiei nr.67/29.08.2001 emisă de Primăria Gârbou și restituirea în natură, respectiv acordarea de despăgubiri pentru imobilele înscrise în C.F. nr.1112 și C.F. nr.623 Gârbou.
Prin sentinţa civilă nr.638 din 26 octombrie 2001, Tribunalul Sălaj a respins acţiunea, ca nefondată, iar Curtea de Apel Cluj, prin decizia nr.56/19 aprilie 2002, a respins apelul declarat de reclamante.
Pentru a hotărî astfel, instanţele au reţinut că antecesorul reclamantelor a fost condamnat pentru complicitate la crime de război constând în deportarea unor familii de români din comuna Gârbou judeţul Someș, în perioada în care acest teritoriu s-a aflat, din toamna anului 1940, sub administraţie maghiară.
Rezultă, deci, că imobilele solicitate, confiscate astfel, nu au fost preluate abuziv, art.2 alin.1 lit.b din Legea nr.10/2001 nefiind aplicabil.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs reclamantele, arătând, cu privire la condamnarea tatălui lor, că aceasta a fost nelegală, scopul real urmărit fiind confiscarea imobilelor, motiv pentru care cererea formulată se încadrează în prevederile art.2 lit.b din Legea nr.10/2001.
Recursul nu este întemeiat.
Reclamantele, prin notificare, au solicitat restituirea în natură a imobilului înscris în C.F. 623 Gârbou și acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul înscris în C.F. 11120 Gârbou.
Primăria comunei Gârbou prin Dispoziţia nr.67/29 august 2001 a respins cererea cu motivarea că acele imobile „au fost confiscate pentru crime de război, conform hotărârii Tribunalului Poporului Cluj nr.9/1946, neîncadrîndu-se în prevederile Legii nr.10/2001”.
În adevăr, prin Hotărârea nr.9 din 25 iunie 1946 a Tribunalului Poporului Cluj, antecesorul reclamantelor a fost condamnat pentru săvârșirea de crime de război, prev. de art.2 din Decretul-Lege nr.312/1945 pentru urmărirea și sancţionarea celor vinovaţi de dezastrul ţării sau de crime de război, la pedeapsa de 2 ani detenţie simplă, dispunându-se confiscarea întregii averi – în folosul statului român.
Potrivit art.2 lit.b din Legea nr.10/2001, în categoria imobilelor preluate în mod abuziv, sunt incluse numai imobilele preluate prin confiscarea averii ca urmare a unei hotărâri judecătorești de condamnare pentru infracţiuni de natură politică, prevăzute de legislaţia penală, săvârșite ca manifestare a opoziţiei faţă de sistemul totalitar comunist.
Or, din considerentele hotărârii de condamnare menţionate, rezultă că fapta săvârșită a constat în deportarea unor familii de români, din Ardealul de Nord în toamna anului 1940, în timpul administraţiei militare maghiare, situaţie în care, condamnarea și măsura confiscării averii nu pot fi considerate ca fiind de natură politică în sensul și în condiţiile stabilite de prevederile art.2 lit.b din Legea nr.10/2001, după cum, într-o asemenea ipoteză, nu pot fi incidente nici prevederile art.2 lit.h, aceeași lege.
Așa fiind, cum imobilele în litigiu nu apar ca fiind preluate în mod abuziv, în sensul dispoziţiilor legii, în mod corect, instanţele au respins acţiunea.