Jurisdictional competence for civil claims involving unauthorized occupation and rent: substantive characterization overrides erroneous citation of special expropriation law
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice dismissed the appeal of the defendant, affirming that the Arad Court of Law had jurisdiction to adjudicate the case as a first-instance court. The dispute involved a civil claim where plaintiffs, asserting tabular ownership of a vacant lot, demanded that a commercial utility company either sign a lease and pay annual rent or pay a concession fee for unauthorized use of 16 square meters occupied by a high-voltage transformer station. The central legal issue was a negative conflict of jurisdiction, with the defendant arguing that the plaintiffs' erroneous invocation of Law No. 10/2001 (governing abnormally seized property) shifted competence to the County Court. The Court held that the claim constituted a common law action for damages and property rights, not a specific action under Law No. 10/2001, and ruled that the correct legal nature of an action is determined by the court based on its substance and the applicable jurisdictional rules (Article 1(1) of the Code of Civil Procedure), rendering any erroneous statutory invocation by the parties irrelevant to jurisdictional determinations.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 C.proc.civ, art. 1 pct. 1 C.proc.civ; Jurisdictional competence for civil claims involving unauthorized occupation and rent: substantive characterization overrides erroneous citation of special expropriation law: La rândul său, Tribunalul Arad, secţia civilă, prin sentinţa nr. 149 din 28 martie 2002, și-a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Judecătoriei Arad și, constatând conflict negativ de competenţă, a sesizat Curtea de Apel Timișoara. S-a reţinut că acţiunea cu care au fost investite instanţele este una de drept comun, competenţa aparţinând, conform art. 1 C.proc.civ., judecătoriei, ca instanţă de fond.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Conflict de competenţă. Acţiune în pretenţii. Greșita invocare a Legii nr.10/2001
Cerere prin care se solicită plata unei chirii sau preţul unei concesiuni pentru terenul ocupat de o societate comercială este o acţiune în pretenţii de drept comun și nu o acţiune specifică Legii nr.10/2001, chiar dacă reclamantul eronat a invocat această lege.
Secţia civilă, decizia nr.975 din 12 martie 2003
Reclamanţii S.C.I. și S.I. au chemat în judecată Societatea Comercială Electrica SA București – Sucursala de Distribuţie Arad pentru a fi obligată la încheierea unui contract de închiriere și la plata unei chirii de 200 USD/an pentru folosirea spaţiului de 16 m.p. din ansamblul de locuinţe și spaţii comerciale de pe str. Cozia nr. 3, Arad, unde este instalat un post de transformare sau la concesionarea spaţiului pe o perioadă de 50 de ani contra sumei de 3.000 USD.
În motivarea acţiunii, s-a arătat că terenul viran din str. Cozia nr. 3 este proprietatea tabulară a reclamanţilor și că, pe o porţiune de 16 mp, pârâta, fără acordul proprietarilor, a construit un post de transformare și a instalat cabluri subterane de înaltă tensiune.
Judecătoria Arad, prin sentinţa civilă nr. 1415 din 21 februarie 2002, și-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad, cu motivarea că demersurile reclamanţilor sunt întemeiate pe prevederile Legii nr.10/2001.
La rândul său, Tribunalul Arad, secţia civilă, prin sentinţa nr. 149 din 28 martie 2002, și-a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Judecătoriei Arad și, constatând conflict negativ de competenţă, a sesizat Curtea de Apel Timișoara. S-a reţinut că acţiunea cu care au fost investite instanţele este una de drept comun, competenţa aparţinând, conform art. 1 C.proc.civ., judecătoriei, ca instanţă de fond.
Curtea de Apel Timișoara, secţia civilă, prin sentinţa nr. 31 din 30 aprilie 2002, a stabilit competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Judecătoriei Arad, investire stabilită în baza art. 1, pct. 1, C.proc.civ.
Împotriva regulatorului de competenţă a declarat recurs pârâta. În motivarea recursului pârâta a arătat că, iniţial, a fost sesizată de către reclamanţi cu o notificare expediată prin intermediul Biroului Executorului Judecătoresc „V.S.” și, la răspunsul negativ al societăţii, reclamanţii s-au adresat cu acţiune la Judecătoria Arad. Chiar dacă se solicită plata unei chirii, recurenta apreciază că temeiul acţiunii îl reprezintă Legea nr. 10/2001 invocat de reclamanţi, competenţa aparţinând Tribunalului Arad, iar nu judecătoriei, ca instanţă de fond.
Recursul nu este fondat.
Reclamanţii au investit instanţele judecătorești cu o acţiune civilă, prin care au solicitat obligarea pârâtei-recurente la plata unei chirii anuale sau la concesionarea terenului, în schimbul unui preţ, cu motivarea că societatea pârâtă a ocupat fără acordul petenţilor o suprafaţă de 16 mp unde a instalat un post de transformare și instalaţii adiacente, suprafaţă ce face parte dintr-un teren mai mare și asupra căruia reclamanţii pretind că sunt proprietari tabulari. Este adevărat că, înainte de a iniţia litigiul, reclamanţii au adresat pârâtei o notificare prin intermediul executorului judecătoresc și că, în acţiunea introductivă de instanţă, au invocat ca temei de drept Legea nr.10/2001.
Potrivit art. 1 pct. 1 C.proc.civ. judecătoriile judecă în primă instanţă, toate procesele și cererile, în afară de cele date prin lege în competenţa altor instanţe.
Din cele de mai sus rezultă că acţiunea promovată de reclamanţi este o acţiune în pretenţii, de drept comun, și nu o acţiune specifică Legii nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 și care reglementează alte raporturi juridice decât cele deduse judecăţii. Împrejurarea că reclamanţii au notificat-o pe pârâtă și că au invocat, în acţiune, ca temei de drept pentru pretenţiile solicitate prevederile speciale ale Legii nr.10/2001, nu are nici o relevanţă asupra stabilirii instanţei competente să soluţioneze în fond cauza, deoarece judecătorii sunt în drept să stabilească cu prevalenţă natura juridică corectă a acţiunii cu care au fost investiţi și să o soluţioneze în consecinţă.
Faţă de cele ce preced, recursul pârâtei se privește ca nefondat și va fi respins ca atare.