Marriage annulment for concealment of mental illness: burden of proof for dolus per reticentia

Căsătorie. Nulitatea căsătoriei. Dol prin reticenţă. Condiţii

În conformitate cu prevederile art.1169 C.civ. dovada dolului prin reticenţă, ca temei de nulitate a căsătoriei, revine reclamantului

Secţia civilă, decizia nr.935 din 11 martie 2003

Reclamantul L.C. a chemat în judecată pe pârâta V.A. solicitând instanţei să anuleze căsătoria încheiată între părţi la data de 29 decembrie 1990.

În motivarea acţiunii reclamantul arată că : încă de la începutul căsătoriei, pârâta s-a manifestat ciudat, dar a apreciat că acest fapt este datorat împrejurării că aceasta este foarte tânără; după aproximativ un an, pârâta nu a mai putut ascunde boala de care suferea și a început să aibă ieșiri necontrolate și nemotivate, incoerenţă în gândire și se manifesta violent; că înaintea formulării acţiunii, cu o săptămână, a aflat de la niște colegi că pârâta a avut un comportament mai aparte încă din timpul liceului, ceea ce denotă că era bolnavă, împrejurare pe care a ascuns-o la încheierea căsătoriei. Reclamantul a precizat că în anul 1995, a formulat o acţiune de divorţ care a fost admisă și s-a desfăcut căsătoria din vina ambilor soţi, prin sentinţa civilă nr. 6254/1995 a Judecătoriei Drobeta Turnu-Severin.

Tribunalul Mehedinţi, prin sentinţa civilă nr. 70 din 10 mai 2001, a respins acţiunea.

Apelul formulat de către reclamant a fost respins prin decizia nr. 213 din 13 decembrie 2001 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul susţinând că instanţa a interpretat greșit actul dedus judecăţii, în sensul că a reţinut că, în timpul căsătoriei, el ar fi constatat că pârâta era bolnavă; or, ceea ce trebuia de analizat, era dacă pârâta era bolnavă înainte de încheierea căsătoriei și a ascuns acest fapt.

Recursul este nefondat.

În conformitate cu prevederile art. 1169 C.civ., reclamantului îi revine obligaţia să facă dovada acţiunii sale; or, în cazul în speţă, reclamantul nu a făcut nici o dovadă că pârâta era bolnavă înainte de încheierea căsătoriei, nici că a ascuns acest lucru – în ipoteza că ar fi fost bolnavă – și nici că el ar fi aflat de această împrejurare cu numai 7 zile înainte de înregistrarea prezentei acţiuni. Dimpotrivă, din hotărârea prin care s-a pronunţat divorţul, rezultă că “motivul destrămării relaţiilor de familie a fost determinat de boala de care suferă pârâta, ale cărei simptome au devenit tot mai frecvente în ultimii doi ani.

În actul nou depus de către pârâtă, respectiv un certificat medical, se arată că “boala a debutat în anul 1992, în timpul căsătoriei” diagnosticul fiind de tulburare schizo-afectivă.

Aceeași împrejurare, respectiv că boala s-a declanșat în timpul căsătoriei, este atestată implicit prin sentinţa civilă 9500 din 19 noiembrie 1998 a Judecătoriei Drobeta Turnu-Severin, prin care reclamantul, din această cauză, a fost obligat la plata unei pensii de întreţinere pentru pârâtă, pentru acest motiv.

În atare situaţie, rezultă că pârâta s-a îmbolnăvit în timpul căsătoriei, iar reclamantul a cunoscut acest fapt.

În consecinţă, motivul de anulare a căsătoriei, urmare a “dolului prin reticenţă” nu a fost dovedit și în mod temeinic acţiunea a fost respinsă de către instanţă.

Astfel fiind, recursul a fost respins ca nefondat.