Competence of Prefecture versus civil court for monetary compensation claims under Law 10/2001
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal in cassation, upholding the lower courts' rulings that the claim was barred for lack of passive procedural standing. The dispute involved a claim for monetary compensation (equivalent repair) for a property abnormally acquired by the state under a 1950 decree, where the plaintiff had initiated direct litigation against the current entity holding the property. The court held that the specific procedural route for claiming monetary compensation under Chapter 5 of Law No. 10/2001 requires the entitled person to address the request to the Prefecture where the property is located, in accordance with Article 36(2) and Article 21 of the Law. The court rejected the plaintiff's argument that Article 20(4) of the Law constituted a derogation from these procedural rules, clarifying that Article 20(4) only modifies the substantive restitution rules in Article 20(1)-(2) but does not bypass the administrative notification procedure mandated for equivalent compensation. Consequently, the civil court lacked jurisdiction to hear the claim directly against the holder, as the proper channel was administrative before the Prefecture.
Legislator headnote
AI generatedCompetence of Prefecture versus civil court for monetary compensation claims under Law 10/2001: S-a reţinut, în motivarea deciziei, că instanţa de fond a pronunţat o soluţie temeinică faţă de notificarea transmisă pârâtei prin care s-a solicitat restituirea prin echivalent bănesc și care intră sub incidenţa art.36 și urm. din Legea 10/2001, soluţionarea unei asemenea cereri fiind de competenţa prefecturii pe a cărei rază teritorială se află imobilul.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Proprietate preluată abuziv de stat. Măsuri reparatorii prin echivalent bănesc. Procedura prevăzută de legea nr.10/2001
Persoana îndreptăţită la restituirea prin echivalent bănesc se adresează prefecturii în raza căreia se află imobilul, preluat abuziv de stat, în temeiul și în condiţiile prevăzute de art.21 al Legii nr.10/2001.
Secţia civilă, decizia nr.824 din 4 martie 2003
Reclamanta S.I. a chemat în judecată pe pârâta S.C.C.A. Tehnometalica Arad pentru a fi obligată la măsuri reparatorii, prin echivalent, sub formă de despăgubiri bănești pentru un imobil situat în Arad, constând din casă și teren în suprafaţă de 1774 mp, preluat abuziv de stat în baza Decretului nr.92/1950.
Tribunalul Arad, prin sentinţa civilă nr.73 din 18.02.2002, a respins acţiunea ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate.
Curtea de Apel Timișoara, prin decizia nr.72 din 14.05.2002, a respins apelul declarat de reclamantă.
S-a reţinut, în motivarea deciziei, că instanţa de fond a pronunţat o soluţie temeinică faţă de notificarea transmisă pârâtei prin care s-a solicitat restituirea prin echivalent bănesc și care intră sub incidenţa art.36 și urm. din Legea 10/2001, soluţionarea unei asemenea cereri fiind de competenţa prefecturii pe a cărei rază teritorială se află imobilul.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta pentru faptul că în cauză sunt incidente dispoziţiile art.20 alin.1 și 4 din Legea 10/2001 pentru că imobilul a fost preluat abuziv prin Decretul 92/1950; că, alin. 4 al art.20 trebuie interpretat ca fiind o normă derogatorie de la regula înscrisă în art.36 din aceeași lege.
Recurenta și-a manifestat nelămurirea faţă de norma legală care prevede competenţa unităţii deţinătoare pentru restituirea în natură dar nu și pentru o cerere de restituire prin echivalent de vreme ce consecinţa pentru ambele situaţii este identică, diminuarea patrimoniului unităţii deţinătoare cu bunul respectiv de care va fi lipsită fie în natură fie prin echivalent.
Recursul este neîntemeiat.
Legea 10/2001 referitor la regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6.03.1945 – 22.12.1980, în vigoare la momentul introducerii acţiunii, prevede, în cap.5, măsuri reparatorii prin echivalent și reglementează procedura de urmat în această situaţie. Astfel art.36 prevede că depăgubirile bănești se acordă conform prevederilor din prezentul capitol.
Ca urmare, indiferent că în cuprinsul legii, în alte articole, se face vorbire de despăgubirile bănești, procedura de urmat pentru primirea acestora, este numai cea prevăzută în cap.5 conform regulilor cuprinse în cele cinci articole ale acestui capitol.
Procedura de urmat este cea arătată la art.36 alin.2 potrivit căruia „notificările prin care persoana îndreptăţită solicită acordarea de despăgubiri bănești sau optează pentru despăgubiri bănești (cum este cazul reclamantei) se adresează prefecturii în a cărei rază se află sau s-a aflat imobilul preluat abuziv în termenul și condiţiile prevăzute de art.21”.
Excepţia prevăzută de art.20 alin.4 este nu de la regulile înscrise în cap.5 (procedura de restituire prin echivalent), ci de la regula cuprinsă în alin1 și 2 din art.20 după cum precizează chiar textul în discuţie.
Ca urmare, pentru situaţia prevăzută în art.20 alin.4, procedura este cea din art.36-40 ale legii.
Deci, în mod temeinic s-a respins acţiunea ca fiind greșit îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Cât privește aprecierea inclusă în motivele de recurs referitoare la greșita reglementare, diferenţiată, a modului de recuperare după natura cererii, în natură sau prin echivalent, ea este de fapt un comentariu la reglementările legale în vigoare și nu se poate reţine ca motiv legal de recurs.
Pentru aceste considerente, urmează a se respinge recursul.