Appellate Remand Violating Devolutive Character of Appeal in Civil Property Dispute

Apel. Nerespectarea caracterului devolutiv al apelului.Consecinţe

În raport cu dispoziţiile art.294-298 C.proc.civ., instanţa de apel, când consideră necesar, poate, ea însăși, să refacă o parte din mijloacele de probă sau să completeze probatoriul, prin administrare de noi probe, urmând, în final, să pronunţe o hotărâre pe fondul pricinii, iar nu să trimită cauza la instanţa de fond, în acest scop.

Secţia civilă, decizia nr.635 din 19 februarie 2003

Reclamantul M.G. a chemat în judecată pe pârâta Regia Autonomă de Administrarea Fondului Locativ de Stat Craiova pentru a fi obligată să îi plătească echivalentul în lei a sumei de 34.080 USD reprezentând contravaloarea lucrărilor de consolidare și reparaţii efectuate la parte dintr-o construcţie situată în Craiova, aparţinând pârâtei.

Reclamantul și-a motivat acţiunea arătând că, după ce a dobândit dreptul de proprietate asupra parterului imobilului, în baza autorizaţiilor administrative necesare și cu acordul RAADPFL, a efectuat pe cheltuiala sa exclusivă lucrările necesare pentru consolidarea și repararea întregului imobil, inclusiv a părţilor ce aparţin în proprietate pârâtei, cheltuind pentru lucrările ce reveneau RAADPFL suma de 34.080 USD, așa cum s-a stabilit prin expertiza efectuată în dosarul de partaj soluţionat de Judecătoria Drăgășani.

Pârâta Regia Autonomă de Administrare a Domeniului Public și Fondului Locativ Craiova a formulat o cerere reconvenţională și a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa reclamantul să fie obligat să-i plătească suma de 45.220.378 lei reprezentând contravaloarea folosinţei fără titlu a spaţiului cu destinaţie de locuinţă, în perioada martie 1998 – decembrie 2000.

Pe parcursul judecării cauzei, a fost introdus în cauză la cererea RAADPFL Craiova, în calitate de pârât Consiliul Judeţean Dolj – Sector Servicii Publice.

După administrarea probelor cu acte și expertiză solicitate de părţi, prin sentinţa civilă nr. 7 din 24 ianuarie 2002 Tribunalul Dolj – secţia civilă a admis în parte acţiunea și a fost obligată pârâta Regia Autonomă de Administrare a Domeniului Public și Fondului Locativ Craiova să îi plătească reclamantului suma de 72.167.854 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor de consolidare a părţii din imobil aparţinând regiei.

Acţiunea a fost respinsă faţă de Consiliul Judeţean Dolj – Sector Servicii Publice.

Prin aceeași hotărâre s-a admis cererea reconvenţională formulată de pârâta RAADPFL Craiova și a fost obligat reclamantul să plătească pârâtei suma de 45.222.378 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă pentru spaţiul ocupat și folosit fără titlu de reclamant.

Împotriva sentinţei civile au declarat apel reclamantul M.G. și pârâta Regia Autonomă de Administrare a Domeniului Public și Fondului Locativ Dolj.

Prin decizia nr. 87/14 iunie 2002, Curtea de Apel Craiova – secţia civilă a admis apelurile a casat sentinţa atacată și a trimis cauza spre soluţionare în fond la Judecătoria Craiova.

Pentru a pronunţa această decizie instanţa de apel a reţinut că, faţă de probatoriul administrat în cauză, se impune trimiterea dosarului spre rejudecare la instanţa de fond pentru a se stabili, prin administrarea unei noi expertize valoarea tuturor lucrărilor efectuate la imobilul în litigiu, și data când au fost efectuate pentru a se verifica dacă reclamantul a fost constructor de bună sau de rea credinţă.

Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs reclamantul imputând instanţei de apel că a încălcat prevederile 296 – 297 C.proc.civ. dispunând greșit trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond în vederea completării probelor, deși instanţa de apel trebuia să administreze ea aceste probe dacă considera că sunt necesare pentru pronunţarea unei hotărâri legale și temeinice.

Recursul este fondat.

Calea de atac a apelului este reglementată în Titlul IV Capit. I și II art. 282 – 298 din C.proc.civ. astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 138/2000 și O.U.G. nr. 59/2001. Din ansamblul acestor prevederi ale Codului de procedură civilă rezulta că în procesul civil, apelul este mijlocul procesual prin care partea, nemulţumită de hotărârea primei instanţe, solicită instanţei superioare ierarhic reformarea hotărârii, apelul fiind, sub acest aspect, o cale de atac ordinară, suspensivă, de reformare și devolutivă.

Cel mai semnificativ și caracteristic efect al apelului este “efectul devolutiv” și constă într-o reînnoire sau reeditare a judecăţii pricinii în fond, astfel că problemele de fapt și de drept dezbătute în faţa primei instanţe sunt repuse în discuţia instanţei de apel.

Trebuie subliniat faptul că, totuși, caracterul devolutiv al apelului nu este absolut el fiind limitat de două reguli restrictive exprimate prin adagiile “tantum devolutum quantum appellatum” și “tantum devolutum quantum judicatum”.

În sensul celor ce preced, art. 295 C.proc.civilă dispune că “instanţa de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt și aplicarea legii de către prima instanţă. Motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu. Instanţa va putea încuviinţa refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanţă, precum și administrarea probelor noi propuse în condiţiile art. 292, dacă consideră că sunt necesare pentru soluţionarea cauzei.

Rezultă, din textul citat, multitudinea de mijloace puse de legiuitor la dispoziţia instanţei de apel, în sensul că aceasta poate soluţiona litigiul în baza probelor administrate de prima instanţă, ori poate să refacă o parte din aceste mijloace de probă sau să completeze probatoriul cauzei prin administrarea de noi probe.

În final, instanţa de apel va pronunţa propria sa hotărâre prin care, potrivit art. 296 C.proc.civ. poate păstra ori schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, observând desigur respectarea principiului “non reformatio in peius”.

Oricum, instanţa de apel este obligată să examineze toate motivele invocate de apelant prin cererea sa și să răspundă criticilor aduse hotărârii atacate cu apel.

Pentru considerentele arătate, soluţia adoptată de Curtea de Apel Craiova, de a “schimba sentinţa și trimite cauza spre soluţionare în fond la Judecătoria Craiova”, nu își găsește un fundament legal în prevederile art. 294 – 298 C. proc.civ. prin care este reglementată judecata în apel, hotărârea pronunţată fiind nelegală.

De asemeni, neanalizarea motivelor de apel invocate în apelurile declarate de părţi, afectează hotărârea sub aspectul legalităţii potrivit motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C.proc.civ. impunându-se admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei la aceeași instanţă de apel în vederea rejudecării apelului cu observarea prevederilor legale care reglementează judecata în apel.